Și asta face parte din pregătirea psihologică, cum poți să refuzi echipa națională, dar mai trebuie să se facă și o analiză serioasă. Eu nu am nimic cu antrenorii străini. Foarte bine, să vină și să performeze aici, dar nu asta este performanța. Iar relaționarea se face într-o limbă cunoscută și de jucători. Dacă la nivelul echipelor de club nu avem comentarii, acolo nu există niciun fel de presiune suplimentară, la nivelul echipelor naționale trebuie să se vorbească într-o limbă cunoscută. Spre exemplu, uitați-vă la Spania, ei vorbesc în limba lor, nu în engleză, asta nu înseamnă că nu ar trebui și noi să învățăm limbi străine. Dar într-un minut cât durează time-out-ul, antrenorul se exprimă în engleză și după aceea jucătorii se întreabă unul pe altul ce a vrut să zică. Lucrul acesta nu face parte din omogenizarea unei echipe și de pregătirea unui joc de asemenea miză