Bănicioiu vorbește despre aruncarea României în cea mai profundă criza economică a secolului

Nimic nu este mai simplu și totodată mai dificil de analizat decât răspunsul UE și al zonei euro la criza pandemiei. Este dificil pentru că, în timp ce mor mii de oameni, liderii negociază la fel împiedicat ca în perioada crizei datoriilor suverane. Este simplu pentru că, până acum, rezultatul negocierilor este zero.

La nivelul măsurilor economice, UE a fost neputincioasă în fața crizei produse de pandemie. Am avut de-a face, la începutul crizei din Italia, cu o manifestare a egoismelor naționale, cu Germania și Franța oprind exporturile de materiale medicale imediat ce guvernul de la Roma a solicitat un ajutor. Ulterior, de teama apariției reflexelor naționaliste, retorica marilor puteri din UE s-a schimbat. Dar instituțiile de la Bruxelles au rămas impotente. Însă lucrurile nici nu pot sta altfel.

De ce? Pentru că zona euro are o Bancă Centrală Europeană, la Frankfurt, însă cele 19 țări membre au o politică fiscală cum se poate mai proastă: nu este o politică comună propriu-zisă, însă sunt impuse limite de datorie publică, de deficit bugetar, toate pe placul marii puteri germane. Cu alte cuvinte – o struțocămilă.