Mihai Eminescu, 130 ani de la moarte: Viata poetului national

Dupa moartea profesorului Aron Pumnul, Eminescu a plecat in Transilvania, la Blaj si Sibiu, unde si-a continuat studiile liceale, apoi a ajuns la Bucuresti, mergand in turneu cu trupele de teatru Tardini-Vladicescu. A devenit copist si sufleur in trupele de teatru Iorgu Caragiale (1866-1868), Mihail Pascaly (1868), apoi a fost angajat sufleur la Teatrul National din Bucuresti, scrie Agerpes.

In perioada 1869-1872 a fost student la Facultatea de Filosofie din Viena, fara drept de prezentare la examene din cauza studiilor incomplete. Aici a devenit membru al societatii literar-sociale ''Romania'' si al celei literar-stiintifice ''Romania juna''. Din acea perioada dateaza prietenia cu Ioan Slavici, care era student la Drept, tot la Viena. In 1872 o cunoaste, la Viena, pe Veronica Micle, cea care a devenit apoi marea lui iubire.

Debutul literar al lui Mihai Eminescu a fost in ianuarie 1866, cand a scris poezia ''La mormantul lui Aron Pumnul'', pe care a semnat-o cu numele M. Eminovici si care a fost publicata in brosura scoasa la moartea acestuia (12/24 ianuarie 1866, la Cernauti), intitulata ''Lacramioarele invataceilor gimnaziasti din Cernauti la mormantul prea iubitului lor profesor Arune Pumnul''.