Poveste despre o istorie batjocorită. Cum a ajuns casa în care s-a născut Noica în proprietatea milionarului Ioan Nicolae, cu uşi ferecate pentru orice român

Constantin Noica

Conacul în care s-a născut Constantin Noica, unul dintre cei mai mari filosofi români, este îngropat în bălării şi ferecat cu lacăte după ce a ajuns în proprietatea Interagro, societatea administrată de miliardarul Ioan Niculae. În paragină şi uitare zace şi capela ridicată în apropierea casei, o bijuterie a arhitecturii româneşti din perioada interbelică.

Pe Drumul European 70 care leagă Alexandria de Bucureşti, chiar la intrare în reşedinţa de judeţ a Teleormanului, o poartă ruginită şi nişte ziduri dărăpănate la marginea şoselei atrag atenţia doar prin gradul ridicat de părăginire. 

O firmă ponosită a unei societăţi agricole aminteşte că aici a funcţionat un punct de lucru al Interagro, concernul miliardarului Ioan Niculae. Poarta ferecată şi iarba crescută din jurului ei sunt semn că societatea s-a închis. Prea puţini oameni ai locului îşi amintesc că, înainte de afacerea lui Niculae, în acest loc s-a scris istorie. Şi mai puţini oameni sunt interesaţi s-o scoată la iveală. Dincolo de poartă şi ziduri, ascuns în bălării, departe de ochii trecătorilor, zace un ansamblu arhitectural monument istoric, compus dintr-o casă, un foişor şi o capelă identică cu Stella Maris, cea construită de Regina Maria la Balcic. 

Doar capela şi foişorul mai păstrează forma iniţială dată de constructori, acum un secol. Timpul şi ignoranţa le-au şters strălucirea de altădată. Casa în care au funcţionat până recent birourile societăţii agricole a fost modificată de-a lungul timpului. Nimeni nu mai ştie ce-a mai rămas, de fapt, intact din conacul în care, în urmă cu 106 ani, s-a născut marele filosof Constantin Noica. 

Copilăria la Vităneşti

Familia lui Noica îşi are rădăcinile în Teleorman. În secolul trecut, numele Noica era cunoscut ca cel al unuia dintre cei mai mari moşieri ai judeţului, cu terenuri în Măgura, Nanov, Vităneşti. 

La Vităneşti, comună învecinată cu Alexandria, Grigore Noica, tatăl filosofului Constantin Noica, a ridicat primele elemente ale ansamblului arhitectural care mai poate fi văzut şi astăzi. Moşierul Grigore Noica, inginer agronom cu studii  în Germania, la Göttingen, senator liberal în anii 1900 a ridicat la Vităneşti conacul şi foişorul. Aici şi-a stabilit reşedinţa pentru o perioadă, alături de soţia sa Clementa  Casassovici, şi aici a văzut pentru prima dată lumina zilei, la data de 12 iulie 1909, fiul său Constantin Noica. Filosoful şi-a petrecut primii ani din viaţă în conacul de la Vităneşti, de unde se deschide  o amplă privelişte a văii râului Teleormanului, îmbietoare spre meditaţie. Pe prispa casei, mama lui Noica, o fire meditativă şi melancolică, se adâncea în lecturi filosofice. Se spune că de la ea ar fi moştenit copilul Dinu Noica aplecarea spre filosofie. „În deceniul al doilea al secolului XX, pe veranda unei case de pe o moşie din Teleorman, o femeie obişnuia să răsfoiasca din când în când cărţi de filosofie sub privirile curioase ale unui copil angelic“, este descrierea făcută de Sorin Lavric, în „Noica şi Mişcarea Legionară“.

Casa în care s-a născut Constantin Noica. FOTO: Elisa Bouleanu

Noica şi-a petrecut prima parte a copilăriei în conacul de la Vităneşti. A urmat cursurile şcolii primare acasă, sub ochii mamei sale. „În deceniul al treilea al secolului al XX-lea, Grigore Noica a vîndut conacul de la Vităneşti lui Victor Antonescu, mare om politic liberal, parlamentar, director al Băncii Naţionale a României, ministru, diplomat“, spune Constantin Ţânţariu, şeful Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Teleorman. 

Victor Antonescu a adus modificări ansamblului şi, în 1936, a început aici construcţia unei construcţii, copie fidelă a Capelei Stella Maris ridicată sub coordonarea Reginei Maria la Balcic. Proprietarii conacului, Victor Antonescu şi soţia lui Eliza, au primit planurile capelei regale Stella Maris chiar de la regină. 

Replica-bijuterie a capelei reginei

Capela situată în apropierea casei în care s-a născut Noica a fost ridicată din cărămidă. Absida altarului este tipic bizantină, ca şi restul clădirii. Interiorul este în întregime îmbrăcat în frescă, iar picturile originale s-au păstrat în timp. Frescele exterioare ale capelei s-au degradat total. În prezent, picturile originale din exterior se disting cu greu. Soţii Antonescu, ctitorii capelei, au fost înmormântaţi aici. Victor Antonescu a lăsat moştenire bijuteria arhitecturală Academiei Române, prin testamentul său din 1943. Capela a fost jefuită de soldaţii Armatei Roşii în timpul cel de-al doilea război mondial. „Sovieticii au profanat mormintele celor doi ctitori. Nu este legendă, este adevărat. După trecerea ruşilor, oamenii au găsit rămăşiţele pământeşti ale lui Antonescu scoase afară. Au fost îngropate la loc“, detaliază Constantin Ţânţariu.

Loc de chefuri pentru nomenclaturişti

Ansamblul arhitectural de la Vităneşti, ca de altfel toate averile din Teleorman ale boierului Antonescu, au fost confiscate de comunişti. Aşa a ajuns casa în care s-a născut Noica sediu de IAS, iar foişorul ridicat de Victor Antonescu - loc de chefuri pentru nomenclaturişti. Oamenii locului nu ştiu că în fostul conac boieresc care se întrezăreşte din şosea a văzut lumina zilei marele filosof. Ştiu însă că, pe vremea lui Ceauşescu, aici se adunau mai marii partidului la petreceri cu circuit închis. „Ştiu că a fost sediu de IAS şi erau birouri în casa aia. Aici veneau de la comitetul judeţean partid şi chefuiau. Când ajungea vreun mahăr de la Bucureşti, acolo se strângeau şi făceau petreceri“, îşi aminteşte Florea Drăgan, de 78 de ani, un localnic din Vităneşti.

De la IAS, la sediu de firmă

Nimeni n-a revendicat conacul lui Victor Antonescu după Revoluţia din 1989. Fostul IAS s-a privatizat la începuturile anilor ‘90 şi s-a transformat în SC AZAL, o societate agricolă. Întreg ansamblul arhitectural, conacul, capela şi foişorul, au trecut în proprietatea AZAL. Au fost clasificate ca monument istoric. „Ansamblul fostului conac Victor Antonescu face parte din categoria B a monumentelor, acea categorie care delimitează construcţiile de importanţă locală de cele de importanţă naţională ori universală. Din punctul meu de vedere ar fi trebuit să se încadreze la A . Numai că atunci când s-a făcut lista monumentelor în anii 90-91, aşa a fost pusă, la B“, a mai spus şeful Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Teleorman.

Când, la începutul anilor 2000, administratorii SC Azal au vândut terenul către firma Interagro, complexul monument istoric a ajuns şi el în proprietatea afaceristului Niculae.  După acte, actualul proprietar este SC INTERVITT SRL, parte a grupului  INTERAGRO.

Între timp, extravilanul municipiului Alexandria s-a extins şi terenul, care aparţinea iniţial comunei Vităneşti, a trecut în hotarele reşedinţei de judeţ. Dacă la capelă şi foişor, de-a lungul anilor, nu s-a intervenit şi păstrează şi astăzi forma iniţială, despre casa în care s-a născut Noica nu se poate spune acelaşi lucru. „Acolo au fost birouri. S-au tot făcut modificări. Nu mai păstrează forma iniţială“, a mai confirmat directorul de la Cultură.

Situaţie incertă

Şefii Interagro au pus lacătul pe poarta de la intrarea către complexul arhitectural. Punctul de lucru nu mai este funcţional, birourile din casa în care s-a născut filosoful s-au golit. Bălăriile par a fi singurele stăpâne ale conacului în care a văzut lumina zilei Noica. Uşa capelei, copie după lăcaşul ridicat de Regina Maria la Balcic, este deschisă. Pe mormintele ctitorilor s-au aşternut pânze de păianjen, un semn trist că lăcaşul nu e în grija nimănui. Contactaţi telefonic, reprezentanţii firmei Interagro nu au dat detalii despre intenţiile referitoare la locul în care zace un monument istoric. Date fiind problemele magnatului care deţine societatea, prin Alexandria circulă zvonul că locul ar urma să fie vândut. Cui? Nu se ştie. 

Monument captiv în privat

Captiv pe un teren privat a cărui situaţie pare a fi incertă, complexul arhitectural din care face parte casa în care s-a născut Noica şi capela Stella Maris sunt ascunse de ochii trecătorilor. Din şoseaua europeană nimic nu anunţă că dincolo de poarta ferecată se află un complex arhitectural clasificat drept monument istoric.

Judeţul Teleorman este unul dintre puţinele din ţară în care monumentele istorice nu sunt semnalizate. „Este sarcina autorităţilor locale. Există o lege care prevede obligativitate pentru acest lucru, dar nu prevede sancţiuni“, mai spune directorul de la Patrimoniu.

Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Teleorman a avut în planuri realizarea unui drum de acces din şosea către conac şi capelă. 

„Noi, ca serviciu public, nu putem face acest lucru, în lipsă de fonduri. Se poate face însă în parteneriat public-privat, dacă cineva ar lua iniţiativa şi ar suporta costurile. Dacă s-ar face demersuri, probabil s-ar găsi înţelegere la firma care deţine terenul. S-a dorit  realizarea unui drum separat de acces din DE 70 către capelă, pentru ca monumentul să poată fi admirat fără a se trece pe domeniul privat, însă iniţiativa nu s-a concretizat până în prezent“, a adăugat Constantin Ţânţariu.

Soluţii pentru scoaterea la lumină a monumentului istoric captiv pe terenurile Interagro s-ar găsi, dacă s-ar căuta. Până în prezent, nici Consiliul Judeţean Teleorman, nici Primăria Alexandria nu au luat vreo iniţiativă în acest sens. Faptul că este proprietate privată a constituit argumentul suprem pentru neimplicare şi justificarea nepăsării.

O nepăsare care ţine ascunsă de ani de zile o bijuterie arhitecturală şi o bucată de istorie locală. Dincolo de zăvorul privat de la intrare, la capătul aleii care a purtat de-a lungul anilor paşi de boieri, nomenclaturişti, afacerişti singurul lucru care mai aminteşte de Noica pe zidurile casei afectate de comunism şi ignoranţă este plăcuţa memorială, ştearsă şi de timp. Pe ea abia se mai poate citi : „În această casă s-a născut filosoful Constantin Noica“.

Noica: „Tot ce e cultură iese din timp“

Constantin Noica a fost unul dintre cei mai mari filozofi romani. Poet, eseist şi publicist. Noica s-a nascut pe 12 iulie 1909 la Vităneşti, în Teleorman. A făcut ciclul gimnazial şi liceul în Bucuresti. A debutat literar în revista Colegiului „Spiru Haret“. A absolvit Facultatea de Filosofie şi Litere. În octombrie 1940, Noica a plecat la Berlin, unde a rămas timp de patru ani.  În capitala Germaniei a frecventat  seminarul de filosofie al lui Heidegger.

În 1949, a primit domiciliul forţat la Câmpulung-Muscel, până în 1958, atunci când a fost arestat. Averea lui a fost confiscată şi a primit o pedeapsă de 25 de ani de muncă silnică. A executat la Jilava şase ani din sentinţă. Ultimii ani din viaţă, începând cu 1975, şi i-a petrecut la Păltiniş. Locuinţa sibiană a lui Noica a devenit loc de pelerinaj, vizitat admiratorii şi discipolii săi. A murit pe 4 decembrie 1987. A cerut să fie înmormîntat la Schitul Păltiniş.

Casa din Păltiniş, renovată şi închisă 

Cabana de lemn din Păltiniş în care Constantin Noica şi-a petrecut ultimii ani din viaţă avea patru camere mici şi o baie la parter. În aceeaşi construcţie, la parter, a locuit Norica Becheş, o femeie simplă, care în perioada respectivă se ocupa de chioşcul de carte din staţiune. 

„Domnul Noica a locuit în fosta Vilă 23, apoi în centru o vreme şi ultima dată în Vila 12. Erau două odăi sus, mansardate, mici de tot, două camere jos şi o baie minionă. Domnul Noica locuia într-o odăiţă sus, mică de tot, pe pereţi încă mai sunt zimbrii pictaţi de Vespasian Lungu. În Păltiniş îi plăcea liniştea şi timpul pe care l-a avut pentru a crea. Aurel Cioran (n.r. – scriitor, fratele lui Emil Cioran) a spus «Hai, dragă, că acolo e linişte!». Şi, într-adevăr, Păltinişul a fost liniştitor pentru domnul Noica, Păltinişul şi oamenii care i-au fost în preajmă“, povesteşte Norica Becheş. 

De altfel, oamenii care lucrau atunci în Păltiniş îi păstrează o amintire extrem de frumoasă. Merg şi acum şi-i lasă flori la mormânt. Noica este înmormântat la Schitul Păltiniş, un loc liniştit, de o frumuseţe aparte, cu o bisericuţă ridicată în 1930. 

„Nu avea vorbe multe. Avea un gând mare să facă, să rămână ceva după el. Stătea singur şi la schit şi la casa lui acolo jos, stătea pe bancă afară şi se uita la oameni cum trec. Veneau studenţi şi stăteau în jurul cabenei, pe iarbă, şi-l ascultau. Ce le spunea era pe limba lor, frumos-frumos. Şi acum vin oameni şi se duc la mormânt la el, multă lume. Şi eu, când merg la Înviere, îi pun o lumânare“, a povestit în urmă cu doi ani, pentru „Adevărul“, Radu Mircea Chiorean, fost cabanier la Păltiniş.   

Vândută unei fundaţii

În 1991, cabanele au fost preluate de SC Păltiniş SA de la fosta Societate Păltiniş, cum se numea în perioada comunistă. Ulterior, în anul 2000, Fundaţia Humanitas-Aqua Forte a cumpărat Vila 12 de la SC Păltiniş. 

„În perioada mea, am făcut tranzacţia cu domnul Liiceanu, i-am vândut cabana, mi-a promis că va face un centru de cultură acolo şi va fi plin de turişti. Una mi-a promis şi alta a făcut, a pus-o la punct şi a închis-o. I-am dat-o undeva la 10.000 de dolari cu teren cu tot, a fost o sumă ca să fie vândută, că i-o dădeam şi gratis, numai să facă ceva în Păltiniş. După aceea mi-a părut rău. La un moment dat, am vrut să-i dau banii înapoi, să-i dau un pic mai mult, să o recuperez. Foarte mulţi turişti întrebau unde e vila Noica şi vroiau să vadă. Am regretat că i-am vândut-o şi preţul a fost derizoriu“, povesteşte Teodor Ancuţa, care la momentul tranzacţiei era acţionar majoritar al S.C. Păltiniş. 

După ce a preluat cabana, fundaţia a reabilitat-o iar aici vin, pentru studiu, tineri doctoranzi în filosofie. Din păcate, cei care doresc să vadă camera în care a locuit marele filosof nu pot face acest lucru decât dacă au norocul să găsească acolo vreunul dintre doctoranzi. Altfel, cabana este închisă. 

Anul trecut, fundaţia a cerut clasarea cabanei în categoria monumentelor istorice, iar specialiştii Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional spun că vor recomanda, la finalizarea procedurii, ca locaţia să aibă şi un program de vizitare.  

„La solicitarea proprietarilor, am iniţiat în noiembrie 2014 dosarul de clasare ca monument istoric iar casa, din acel moment, are calitate de monument istoric. În momentul în care se clasează, noi o să îndrumăm proprietarul să facă şi un program de vizitare. Considerăm că ar fi bine să fie un spaţiu care să se poată vizita şi să fie amenajată o expoziţie, pentru că ţine de calitatea culturală a spaţiului românesc“, spune istoricul Răzvan Pop, directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi patrimoniu Cultural Naţional Sibiu.