Cum a fost refăcut Castelul Corvinilor în secolul al XIX-lea. Nicolae Iorga: „E ca şi cum ai îmbrăca în rochie de bal scheletul unei împărătese moarte demult“
0
Castelul Corvinilor a intrat la sfârşitul secolului al XIX-lea într-unul dintre cele mai ample proiecte de restaurare din istoria sa de peste şase secole, însă modul cum s-a transformat cetatea medievală a Hunedoarei a strânit controverse. Castelul arăta ca şi cum „ai îmbrăca într-o rochie de bal scheletul unei împărătese moarte demult”, afirma istoricul Nicolae Iorga.
Secolul al XIX-lea a schimbat radical înfăţişarea unuia dintre cele mai importante monumente din Transilvania, Castelul Corvinilor. La începutul anilor 1800 a fost transformat, susţin cronicarii vremii, într-un castel cavaleresc înzestrat cu tunuri, rondele şi poduri mobile.
„Maiestatea sa, împărăteasa Carolina, a fost impresionată de stilul măreţ al castelului şi a determinat renovarea unui edificiu care a fost locuit de unul dintre cei mai mari şi virtuoşi eroi”, afirma istoricul Joseph Adalbert Krickel, în 1828.
În anul 1854, însă o mare parte a cetăţii din Hunedoara s-a năruit în urma unui incendiu mistuitor, iar timp de peste un decenii, monumentul a rămas în ruină.
A intrat apoi într-un amplu proces de restaurare, care i-a schimbat, încă o dată, înfăţişarea cu care localnicii se obişnuiseră. Împodobirea castelului medieval cu materiale şi decoruri moderne a fost aspru criticată de unii dintre istoricii români. Nicolae Iorga se plângea că renovarea castelului, care a vizat transformarea acestuia într-o reşedinţă de vânătoare a familiei regale, i-a ştirbit din aspectul său original.
Controversele restaurării castelului
„Cetatea, împodobită de Matiaş prin meşterii lui străini, vestiţi în lume, cu fereşti gotice, cu uşi încadrate în piatră sculptată, întocmai după felul obişnuit în clădirile lui Ştefan cel Mare învingătorul, se vede îndată străpungând norii de ploaie cu turnurile ei ascuţite, pe care o restauraţie pretenţioasă a tot învârtit curcubee cu culorile Ungariei. Odată era vorba să se aşeze aici nenorocitul arhiduce Rudolf. Atunci ar fi avut rost cheltuielile mari care s-au făcut pentru a căptuşi ruina, care se cuvenea să rămâie ruină, cu strălucirea ţiglelor, basalturilor, auriturilor, sticlăriilor noi, cu bogăţia stemelor şi podoabelor de odinioară. Aşa însă, o astfel de prefacere, în material nou, pretenţios şi vulgar, e ca şi cum s-ar fi gândit cineva să îmbrace în rochie de bal din vremea ei de alminterea scheletul unei împărătese moarte demult”, scria Nicolae Iorga, în volumul „Neamul Românesc şi Ţara Ungurească” (1906).
Împodobit cu material nou, castelul din Hunedoara continua să îl impresioneze pe marele cărturar prin istoria lui. „Din aceste ziduri moarte ale salei uriaşe pare că-ţi mai vin încă şoptiri despre vechile solii ce au venit în faţa marelui rege şi între care erau mândri boieri ai lui Ştefan însuşi, prieten înainte şi după biruinţa sa asupra ungurilor”, scria istoricul Nicoale Iorga, referindu-se la sala Bethlen.
Habsburgii l-au vrut reşedinţă de vacanţă
Castelul Corvinilor a intrat la sfârşitul anilor 1860 într-un amplu proces de restaurare şi de reparaţii. Autorităţile locale au cerut statului austriac să fie transformat într-un sediu administrativ al judeţului Hunedoara.
„Această iniţiativă nu a avut viaţă lungă deoarece în acelaşi an la o adunare de la Cluj se propune ca monumentul să fie restaurat din fonduri de stat în aşa fel încât să devină una din reşedinţele de vânătoare ale familiei regale din Transilvania, care oricum nu avea nici o reşedinţă de vacanţă aici, iar locul atât din perspectivă istorică cât şi vânătorească era potrivit, mai ales că propunerea anterioară făcută trena, iar castelul oricum de mult timp era proprietatea fiscului”, afirmă Ioan Bodochi, cercetător la Muzeul Castelului Corvinilor.
Potrivit unor istorici, restaurarea castelului s-a făcut şi cu ajutorul localnicilor, care au contribuit cu bani. De asemenea, macheta Castelului Corvinilor, care este păstrată şi în prezent la castel, era purtată prin oraşe, iar oamenii erau invitaţi să doneze bani pentru restaurarea monumentului istoric.
L-au vrut într-un stil unitar, modern
Potrivit muzeografilor de la Castelul Corvinilor, într-o prima etapă, lucrările de restaurare au fost încredinţate arhitectului Schulcz Francisc care, deşi a avut la dispoziţie desenele şi studiile făcute de către Lajos Arányi, a procedat după canoanele specifice ale secolului al XIX-lea, în temeiul cărora orice monument trebuia să fie restaurat într-un stil unitar. Schulcz a abordat restaurarea arhitecturii gotice din Sala Cavalerilor (a dărâmat mai întâi toate componentele din interior, a decapat tencuielile distrugând inclusiv martorii de pictură), a restaurat sculpturile vechi, le-a păstrat, le-a remontat acolo unde a fost posibil, a copiat după original multe dintre elementele sculpturale, informează reprezentanţii Castelului Corvinilor.
„După moartea lui F. Schulcz, lucrările de restaurare au fost continuate de către Imre Steindl care iniţial a urmat orientarea predecesorului său, dar ulterior a modificat programul de restaurare bazându-se pe ipoteza greşită că Hunedoara trebuia să devină Cetate Regală (reşedinţa de vară pentru curtea imperială). Steindl a practicat supraînălţări la nivelul Palatului Nordic, a Turnului de Vest, a Palatului Sudic, concepând totodată forma actuală a acoperişurilor, acoperişuri impunătoare, prin aceasta urmărindu-se a se conferi un plus de măreţie întregului ansamblu. Steindl a modificat crenelurile bastioanelor descoperite din zona de nord, a demontat toate ancadramentele ferestrelor pe care le-a uniformizat fără a ţine seama de cele existente, urmărind în acest fel redecorarea întregului ansamblu cu componente artistice sculptate în stil neogotic”, informează reprezentanţii Castelului Corvinilor.
În 1876 s-a considerat că lucrările efectuate până atunci şi-au greşit scopul, ele fiind încredinţate arhitectului Khuen Antal, nobil de origine, şi cu apetit extraordinar pentru ceea ce însemna la vremea aceea ideeea de restaurare a monumentelor istorice. El a finalizat restaurarea arhitecturii gotice din Sala Cavalerilor, interiorul etajului superior al Turnului Buzduganelor, balcoanele Camerei de Aur şi cele ale Turnului Vestic.
În anul 1907 arhitect şef al castelului de la Hunedoara a fost numit Istvan Möler care a continuat restaurarea monumentului pe principii ştiinţifice, practicând săpături arheologice şi studii de parament, intenţiile sale fiind acelea de a elimina denaturările predecesorilor săi, completează muzeografii de la Castelul Corvinilor.
Vă recomandăm şi:
Târgul de fete de pe Muntele Găina i-a fascinat dintotdeauna pe călătorii străini. Povestea a acestui obicei, aşa cum se desfăşura la sfârşitul secolului XIX, a fost relatată în detaliu de scriitorul Jokai Mor, în romanul „Sărmanii Bogaţi". Autorul se arăta impresionat de tradiţia din Apuseni, dar oferea şi o explicaţie pentru ea.
Avram Iancu este unul dintre eroii de referinţă ai românilor. Conducătorul moţilor din timpul mişcărilor revoluţionare din anii 1848 şi 1849 a rămas în istorie ca un simbol al patriotismului şi al jertfei pentru libertate. O serie de lucruri au rămas însă mai puţin cunoscute publicului care se raportează astfel la eroul naţional.
Răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan a fost considerată un moment crucial din istoria Transilvaniei. Mărturiile păstrate din timpul evenimentelor petrecute în toamna târzie a anului 1784 vorbesc despre momente cumplite şi crime inimaginabile, săvârşite atât de iobagii participanţi la răscoală, cât şi de către cei care au reprimat-o.
Se încarcă comentariile...
