Béla Bartók, secretele geniului maghiar care a scris cele mai frumoase prelucrări din folclorul românesc
0
Bartók Béla s-a născut la Sânnicolaul Mare (judeţul Timiş), pe vremea când oraşul de pe Aranca aparţinea Ungariei.
Muzicianul Bartók Béla este unul din personajele cu care şi bănăţenii se pot mândri. A fost fără îndoială unul din cei mai renumiţi compozitori şi pianişti din lume. Bartók s-a născut pe 25 martie 1881 la Sânnicolaul Mare, în perioada în care Banatul aparţinea Ungariei. Primele lecţii de pian le-a primit de la mama sa, iar din 1899 a studiat la Pesburg, astăzi Bratislava şi la Academia Regală de Muzică din Budapesta, unde între 1908-1934 a lucrat ca profesor de pian.
Începând din 1905, Bartók Béla studiază tot mai mult muzica populară maghiară, românească şi cea ţigănească. “Cântece populare româneşti din Comitatul Bihor”, în 1913, “Cântece populare din Maramureş”, în 1923, “Melodien der Rumenischen Colinde”, în 1935 sau “Dialectul muzical al românilor din Hunedoara”, toate sunt colecţiile compozitorului maghiar despre folclorul românesc.
Între 1922-1936 a susţinut peste 40 de concerte în Ardeal, Banat şi la Bucureşti.
Aflăm de pe site-ul www.por-sannicolaumare.ro că Bartók Béla s-a născut într-o locuinţă ţărănească din Sânnicolaul Mare, astăzi strada Cerbului nr.3. Oraşul făcea parte din plasa comitatului Torontal, de unde ulterior Bartók va culege câteva dansuri pupolare.
“Populaţia era preponderent românească - după statistica din 1890: 39% români, 34% germani, 15% maghiari, 12% sârbi. Oficial oraşul se numea Szerbnagyszentmiklos (Sânnicolau Mare Sârbesc) ca urmare a faptului că administraţia Monarhiei nu admitea toponime identice nici chiar în comitate îndepărtate unul de celălalt, printre localităţile Ungariei vechi puse sub protecţia Sfântului Nicolae mai exista un Sânnicolau Românesc în comitatul Bihor. Aproape de Sânnicolau Mare Sârbesc se mai afla şi Sânnicolau Mare Nemţesc. Astăzi, Sânnicolau Mare s-a născut din contopirea celor două şi este cel mai vestic oraş al României”, aflăm de pe www.por-sannicolaumare.ro.
Tatăl a fost director de şcoală
Părinţii muzicianului erau Bartók Béla senior (1855-1888), agronom cu studii superioare absolvite la Mănaştur-Cluj, devenit în 1876 profesor al Şcolii agricole din comună, iar în ianuarie 1877, când moare bunicul lui Bartók senior, tatal sau este numit director al şcolii.
“Tatăl marelui muzicolog era membru în consiliul comunal, era deosebit şi ca autor de articole de specialitate şi chiar ca redactor al unei publicaţii proprii de învăţământ agricol. Publică în presa locala şi articole beletristice, spunându-se că şi compunea. Ca violoncelist amator fusese promotorul societăţii filarmonice din localitate al cărei preşedinte a fost ales în 1887. Bartók nu va uita niciodata realizările tatălui său, ulterior în 1924, când va vizita Bucureştiul la invitaţia Societăţii Compozitorilor Români fiind încă implicat în demersurile zadarnice de a înfiinţa o Societate a Compozitorilor Maghiari. Moare la doar 33 de ani şi este înmormantat la cimitirul din cartierul Comuna Germană din localitate”, mai scrie www.por-sannicolaumare.ro.
Mama era învăţătoare
Mama sa, Paula Bartók (1857-1939), era învăţătoare. După căsătorie abandonează postul pentru a se dedica pe deplin vieţii familiale. Rămasă văduvă în 1888, Paula mai avea în afară de fiul său Béla şi o fiică în vârstă de trei ani. Temporar îşi întreţine copiii din remuneraţia modestă a unor lecţii de pian, de-abia la vreun an de la moartea soţului său găsindu-şi un post de învăţătoare în nordul Ungariei, comuna Nagyszollos, astăzi oraşul Vinogradov din Ucraina Subcarpatică.
“Bartók învaţă întâi acasă, sub îndrumarea mamei, abia în clasa a patra urmând şcoala romano-catolică din localitate. De la vârsta de 5 ani mama sa îi este şi profesoară de pian. Începe să compună la Nagyszollos în 1890, registrul cronologic al pieselor de copilărie şi tinereţe întocmit de Denis Dille consemnează sub numărul 6 (foarte aproape de începutul activităţii componistice) o piesă intitulată Olah darab (Piesa valaha) op 6, care s-a păstrat în două transcrieri ale mamei. Interesant în ceea ce priveste această piesă a lui Bartók este că prima lucrare declarat românească a lui Bartók nu conţine germenii muzicii sale românesti de mai târziu, izvorată din cunoaşterea intima a muzicii ţărăneşti”, scrie www.por-sannicolaumare.ro.
În 1931 Bartók declara: "În timpul copilăriei în Sânnicolau Mare nu am avut nici o ocazie să ascult muzică populară românească... Nu am fixat impresii din folclorul muzical nici în Sânnicolau Mare, nici în Bistriţa, nici în Nagyszollos.".
Vorbea peste zece limbi străine
Bartók vorbea şi citea în peste zece limbi străine. În afară de maghiara maternă, româna a fost singura în care el a conceput un text poetic pentru a-l pune pe muzică, este vorba despre libretul “Cantata profana”, compilat pe baza a doua texte de colind, versificat ulterior de Bartok în maghiară şi engleză.
La şcoală era considerat un bun latinist, făcând şi câteva studii de greacă. Începuturile studiilor sale de arabă sunt atestate în 1911, italiana în 1914, bulgara în 1935, ucraineana 1935 şi turca 1936, studiile sale de limba română debutând în 1909. Învaţă bine sârbo-croata în anii exilului sau american.
Citea literatură română
Biografii lui Bartók Béla susţin că ar fi luat lecţii de română de la Gheorghe Alexici, profesor universitar la Budapesta, care teoretic ar fi fost cel care l-a învăţat româneşte. În 1909 căuta un profesor de română la Societatea "Petru Maior" de la Budapesta, unde îi este recomandat studentul braşovean Miron Creţu.
Bartók va citi multă literatură română, fiind interesat să stăpânească o limbă prin intermediul căreia să poată comunica cu ţăranii români şi să poată nota singur textele lor, condiţie indispensabilă a activităţii de creator.
Bartók o va învăţa româneşte pe prima sa soţie, Marta Bartók, pentru a-l ajuta în toate fazele luptei sale etnomuzicale, inclusiv pe teren. O scrisoare "de lucru" adresată Martei începe în româneste: "Iubita soţie mea!".
În colaborare cu prietenul său, compozitorul Zoltán Kodály, realizează o culegere de muzică folclorică maghiară, românească, sârbească, croată, turcească şi nord-africană, publicată în 12 volume.
Amplu studiu dedicat textelor populare
Bartók îşi face un dar de Crăciun, în 1932, prima şi ultima sa maşină de scris, pe care dispune imediat ca unele semne şi litere să fie înlocuite cu cele specifice alfabetului românesc. Mai există de asemenea o scrisoare deosebit de interesantă semnată de Bartok - ianuarie 1912: “Am avut la voi o mâncare ca nici un crai; cred că muiere voastră avea mare oboseală cu pregătirea atate' prânsurilor...".
“Va elabora un amplu studiu dedicat textelor populare pe care le-a cules, clasificându-le apoi ştiinţific. Este vorba despre peste 2.000 de texte provenite în marea lor majoritate din zone de unde nimeni nu mai culesese în afara sa folclor atât de sistematic înainte de Primul Război Mondial. Marea sa culegere de texte populare româneşti a fost pregătită de editare în scriere de mână şi conţine: 1.752 de texte, 16.100 de versuri şi 690 de rânduri de refren, aşternute pe hârtie de calc despre care Brăiloiu spune că aduce <cu o caligrafie de şcolar cuminte>”, mai scrie site-ul din Sânnicolaul Mare.
Enescu acompaniat de Bartók
În 1924, Societatea Compozitorilor Români organizează un concert dedicat aproape în întregime operelor lui Bartók, ocazie cu care Enescu cântă, acompaniat la pian de Bartók însuşi, Sonata a II-a pentru vioară şi pian a acestuia. Doi ani mai târziu, compozitorul maghiar revine la Bucureşti ca pianist solist în propria Rapsodie pentru pian şi orchestră - lucrare de debut - dar stârneşte interes şi prin alte două opus-uri pianistice ale sale, expresionistul „Allegro barbaro” şi „Dansurile româneşti”, oferite ca supliment în acelaşi concert.
A murit în America
În 1940 a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde, pentru o scurtă perioadă (1940-1941), a lucrat pe lângă Columbia University şi ca profesor de muzică în New York, având venituri financiare modeste. Bartók Béla a murit de leucemie pe 26 septembrie 1945 în New York.
Liceul cu predare în limba maghiară din Timişoara poartă numele marelui muzician Bartók Béla, care are o stea şi pe Alea Muzicienilor de pe “Walk on fame-ul” din faţa Filarmonicii Banatul.
Se încarcă comentariile...
