Silvania, secretele unuia dintre cele mai bune vinuri spumante româneşti, produs şi păstrat în hrube vechi de secole

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Galeriile sunt mediul optim de producere şi păstrare a şampaniei
Galeriile sunt mediul optim de producere şi păstrare a şampaniei

Hrube săpate la 60 de metri sub stâncă asigură temperatura şi umiditatea constante, esenţiale pentru producerea unuia dintre cele mai bune vinuri spumante din România. Avantajele oferite de aceste spaţii săpate în stâncă au fost descoperite de localnici cu peste opt secole în urmă.

Când spui Şimleu Silvaniei spui, aproape în mod automat, şampanie ”Silvania” sau, mai nou, de când termenul a fost adjudecat exclusiv de francezi, vin spumant ”Silvania”. Numele fabricii de la poalele Măgurii Şimleului, care ajunsese să exporte, înainte de căderea comunismului, milioane de sticle vin spumant de cea mai bună în mai toate ţările Europei, a ajuns un brand nu numai al oraşului şi al judeţului, ba chiar şi al ţării.

Povestea hrubelor de la Şimleu

Povestea galeriilor săpate în stâncă, în care vinul spumant este lăsat la maturat în condiţii optime, unice în România, începe în urmă cu aproape două secole - după unii - ba merge chiar până în jurul anului 1200. după alţii. Actualul director de vânzări al fabricii, Doru Dîrjan, povesteşte cum comunitatea evreiască locală ar fi descoperit avantajele unor grote săpate în stâncă încă în urmă cu opt secole. ”Mai întâi, au păstrat acolo legumele şi fructele, iar mai apoi şi vinul, zona fiind cunoscută pentru cultura viţei de vie”, spune el.

Chiar la poarta fabricii, în jurul anului 1600 este menţionată existenţa unui han, amplasat acolo pentru că locul reprezenta intersecţia Drumului Sării cu alte importante rute ale vremii. Hanul era locul în care călătorul obosit se odihnea în faţa unei carafe cu vin aromat şi răcoros, păstrat în hruba săpată în dealul stâncos din spate.

Extinderea hrubei se leagă tot de comunitatea evreiască din Şimleu Silvaniei şi are loc la începutul secolului XX când, pe fondul creşterii consumului de vin, se impune creşterea producţiei şi, implicit, era nevoie de spaţii suplimentare de păstrare a butoaielor cu vin. Potrivit istoricului Daniel Stejeran, directorul Muzeului Holocaustului din Transilvania de Nord, evreii din Şimleu şi-au adus cioplitori în piatră tocmai din Italia, care au adus galeria, în forma literei U, la o lungime de 90 de metri.

Comuniştii au descoperit mucegaiul nobil de la Şimleu Silvaniei

Adevărata dezvoltare a galeriilor subterane optime pentru păstrarea vinului are loc, însă, în perioada comunismului. ”Comuniştii au fost cei care au văzut că în aceste hrube se formează un soi de mucegai nobil, care indica faptul că se asigură o temperatură şi o umiditate constantă. Aşa că, după mai multe studii, în 1968 este luată decizia de înfiinţare a fabricii de la Şimleu, dată în folosinţă în 1974”, explică Dîrjan.

Concomitent cu construirea fabricii, comuniştii, înţelegând potenţialul grotelor, care oferă, pe tot parcursul anului, o temperatură constantă de 12 grade Celsius, continuă demersul început de evrei şi sapă o adevărată reţea de galerii în stâncile din apropiere. Lucrările sunt finalizate în 1983, când se ajunge la o lungime totală de 3,5 kilometri de galerii.

Având acest atu şi susţinerea conducerii politice a vremii, fabrica - în care lucrau 400 de angajaţi - ajunge să producă până la 4.000.000 de sticle pe an, din care cea mai mare parte mergea la export (în Germania, Rusia, Polonia şi chiar Franţa).

Declinul de după Revoluţie

Revoluţia din 1989 a adus şi invitabilul declin, proprietarii care s-au succedat pe la fabrica de la Şimleu nereuşind să-i mai dea strălucirea din perioada comunismului. În 2013, fabrica a fost cumpărată, însă, de investitori locali care au planuri mari şi pe termen lung acolo. ”Am plantat până acum 46 de hectare de viţă de vie - 16 la intrarea în Şimleu Silvaniei şi 30 de hectare în Lompirt. De anul trecut, pentru că noi încă nu avem producţie, cumpărăm struguri de la un producător local din Camăr, încerând, astfel, să sprijinim investitorii autorhtoni. În paralel, lucrăm la retehnologizare şi la un rebranding total, deşi sub acelaşi nume, Silvania”, explică directorul de vânzări.

Chiar dacă deocamdată, nu s-a ajuns la producţia de dinainte de 1989, Doru Dîrjan se declară încrezător că, în cele din urmă, calitatea vinului spumant de la Şimleu Silvaniei va reuşi să recucerească piaţa, în primul rând cea autohtonă, invadată de tot soiul de băuturi colorate de provenienţă incertă. ”Mai multe fabrici produc vin spumant în România, dar nici una nu are mediul de producere şi de maturare propice. Nici în Europa nu sunt multe fabrici care au aşa ceva - este Cricova (Republica Moldova) şi încă una sau două”, explică el.

Existenţa acestor hrube permite producerea vinului spumant după metoda clasică, numită ”champenoise”, în condiţiile în care restul fabricilor folosesc metoda ”charmat”, ce implică o fermentare forţată, în rezervoare, care necesită mai puţin timp şi este şi mai ieftină. La Şimleu, vinul spumant se maturează lent, pe durata a doi ani şi jumătate, fără a fi nevoie de adaos de dioxid de carbon şi fără alte ”intervenţii”.

Vă mai recomandăm:

Masterand român la Cambridge, după ce a stat 11 ore în frig fără să voteze: ”Domnule Iohannis, vă rugăm: fiţi cu ochii pe ei!”

De ce nu s-a căsătorit niciodată Iuliu Maniu. Klara, o farmacistă din Şimleu Silvaniei, a fost dragostea secretă a marelui om politic


 

Zalău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite