Jurnalul lui Traian Băsescu

19 august

Când aveam 40 de ani mi-am luat mașină mică, decapotabilă, cu forma hidrodinamică a petrolierului „Biruința“, și-am vrut să-mi las plete, dar n-am mai găsit decât o șuviță, care a crescut până când au râs de ea televiziunile. Am intrat în politică și, cu timpul, m-am apropiat de cea mai blondă și cea mai din Buzău fată din anturajul meu. Dragă jurnalule, știu că „din Buzău“ n-are termen de comparație, dar sper că-mi vei permite această figură de stil. Ei bine, așa a arătat criza vârstei mijlocii pentru mine. Voiam din nou să fiu tânăr și să beau ca la 20 de ani și să iau note proaste ca la 20 de ani, până-n pragul exmatriculării, doar că acum nu mai era posibil, pentru că nu mai eram student pe nicăieri. Timpul trece și nu iartă pe nimeni, cu excepția cazului în care trece foarte mult timp și se prescrie tot, în sensul că mori.

Simt că am ajuns iar într-un astfel de punct. De-aia și candidez la Primăria Capitalei, ca să simt că am din nou 50 de ani. Îți vine să crezi, dragă jurnalule, că au trecut aproape douăzeci de ani de când n-am mai adunat un maidanez de pe stradă? Câteodată mi se face dor. Să adun un maidanez, să demolez un chioșc, să duc un chioșcar în pragul sinuciderii și să-i zic: „Haide, fă-o, că doar n-am venit degeaba până aici! Ai grijă, timpul meu e foarte prețios“.

21 august

Toată viața am căutat să trăiesc experiențe noi. Mereu m-am întrebat cum e să pierzi niște alegeri pentru Primăria Capitalei. Uite că o să aflu asta acum, la aproape 70 de ani. Mă bucur că niște alegeri prezidențiale am văzut cum e să pierzi în 2009. Cel puțin matematic vorbind.

Și cred că e mai bine dacă pierd alegerile din 27 septembrie. Păi, ce-aș mai face eu acum, ca primar? Ce animal fără stăpân să mai adun de pe stradă? Ce incinte comerciale să mai demolez? Doar n-o să mă apuc să stric acum toate Mega Image-urile! Nu de alta, dar cad și blocurile odată cu ele, pentru că cele mai multe sunt la câte un parter.