Cum sunt închise cinematografele, românii au în sfârșit o scuză bună ca să vadă filmele, la fel ca înainte, pe laptop sau la televizorul de acasă. Multe filme noi și-au amânat premiera și așteaptă vremuri mai bune, în care chiar se pot rupe bilete la intrare. Altele au luat calea platformelor de streaming, unde abia mai respiră printre atâtea seriale, în timp ce o a treia categorie au scăpat cumva pe Internet și se găsesc piratate pe site-uri pe care nimeni n-ar trebui să intre. Am încercat și eu să văd pe Netflix sau HBO Go câteva filme noi, dar mi-a fost imposibil din cauză că n-am avut timp. Da, am fost ocupat să recuperez primele cinci sezoane din Billions.
Dacă te-ai gândit vreodată că Gigi Becali face o prostie când se bagă peste antrenorii lui de la Steaua/FCSB și decide echipa de start, Billions o să-ți arate că nu e nimic ciudat la mijloc. Așa-s milionarii, motivați doar de instinct și ambiție. Protagonistul serialului care a ajuns anul ăsta la al cincilea sezon e Robert Axelrod (Damian Lewis), CEO-ul unui fond de investiții, un fel de Cristiano Ronaldo al bursei care nu joacă mereu legal. Îi suflă în ceafă pentru poziția de erou al serialului Chuck Rhoades (Paul Giamatti), de profesie procuror ambițios, venit dintr-o familie bună și cu o ținută morală care se deteriorează de la un sezon la altul. Dacă în primele episoade nu acceptă, din motive de conștiință, să-l scape de pușcărie pe un apropiat al familiei, în sezonul al cincilea e la un pas să preleveze rinichi de la imigranți vulnerabili.
Billions e cumva un paradox. Pe de o parte, e ceea ce ai descrie ca „un serial deștept“, cu trimiteri la cultura înaltă și la filosofi ai Dreptului pe care nu le-ai fi crezut posibile într-un serial de succes. Are plot twist-uri ingenioase și jonglează cu povești complicate, pe care le potrivește inteligent într-un puzzle plăcut. Pe de altă parte, are și-o doză de ridicol. În ciuda miliardelor din titlu, e ceva ieftin și melodramatic în felul în care fiecare poveste are cea mai neașteptată și mai neverosimilă răsturnare posibilă. De la un punct încolo, twist-urile par puse cu mâna.
Și apoi, e felul în care fiecare milionar din Billions pare variantao idee mai demnă și mai reținută a lui Gigi Becali. Personajele iau decizii ciudate și pe alocuri păguboase doar pentru că vor să se joace cu mintea adversarului și să-l facă să greșească. Dacă protagoniștii serialului erau oameni de rând și ar fi etalat preocupările alea morale, am fi vorbit despre ei în termeni de genul: „Uite-i și pe proștii ăștia cum se sapă între ei. În loc să-și vadă de treaba lor, îi doare de ce face celălalt, după principiul românesc să moară și capra vecinului“. E ciudat că milionarii au privilegiul să facă fix aceleași meschinării fără să-i privească nimeni cu dispreț.
Spune multe despre noi felul plin de fascinație în care vorbim despre meschinăria oamenilor puternici și bogați. Pare mai mult un lux pe care și-l pot permite decât o condiție de care nu putem scăpa. Meschinăria la un milionar e o trăsătură care-l umanizează și-l apropie de tine, în timp ce la săraci e doar o chestie tristă și păguboasă care-ți aduce aminte de ce nu pot oamenii ăia să-și depășească condiția.
Oricum, poate că e mai bine așa. În fond, ce-ar face ținuta morală dintr-o persoană care are deja tot ce și-ar putea dori și pe care nu poți s-o atingi cu nici o vinovăție măruntă? E puțin înfricoșător. Ar fi niște supraoameni fără haz care ne-ar face să ne simțim și mai vinovați că ne-nvârtim în cercul ăsta mic în care nici un prieten n-are elicopter.
https://www.youtube.com/watch?v=gh1sTYIJoyQ
Billions (2016-), produs de Showtime și disponibil pe HBO Go.
