Nimic nu este mai simplu și totodată mai dificil de analizat decât răspunsul UE și al zonei euro la criza pandemiei. Este dificil pentru că, în timp ce mor mii de oameni, liderii negociază la fel împiedicat ca în perioada crizei datoriilor suverane. Este simplu pentru că, până acum, rezultatul negocierilor este zero.
La nivelul măsurilor economice, UE a fost neputincioasă în fața crizei produse de pandemie. Am avut de-a face, la începutul crizei din Italia, cu o manifestare a egoismelor naționale, cu Germania și Franța oprind exporturile de materiale medicale imediat ce guvernul de la Roma a solicitat un ajutor. Ulterior, de teama apariției reflexelor naționaliste, retorica marilor puteri din UE s-a schimbat. Dar instituțiile de la Bruxelles au rămas impotente. Însă lucrurile nici nu pot sta altfel.
Struțocămila europeană
De ce? Pentru că zona euro are o Bancă Centrală Europeană, la Frankfurt, însă cele 19 țări membre au o politică fiscală cum se poate mai proastă: nu este o politică comună propriu-zisă, însă sunt impuse limite de datorie publică, de deficit bugetar, toate pe placul marii puteri germane. Cu alte cuvinte – o struțocămilă. Când există creștere economică, ea este pusă pe seama acestor reglementări în zona euro și în UE în ansamblu, însă când apar probleme UE arată că administratrea datoriilor este afacerea internă a fiecărui stat. Iar țările care sunt conservatoare și promovează austeritatea nu vor sa audă de punerea în comun a datoriilor cu țările care cheltuiesc mai mult decât produc, prin așa numitele eurobonduri, sau euroobligațiuni, sau ”coronabonduri” –așa cum le spune premierul Italiei, în speranța că va înmuia inima Angelei Merkel.
Până acum, Banca Centrală Europeană a fost singura care a luat o măsură care să poată fi numita ”europeană” în contextul crizei pandemiei. A făcut-o târziu, după ezitări care i-au atras critici președintei BCE, Christine Lagarde, o avocată socotită nepotrivită pentru această funcție. BCE a anunțat că va mobiliza 750 de miliarde de euro cu care va cumpăra datorii ale statelor membre euro, inclusiv ale Greciei, un lucru pe care BCE nu l-a făcut după criza financiară elenă. Este bine, spun analiștii, pentru că în acest fel a scăzut prețul la care se împrumută Italia, spre exemplu. Însă nu va fi suficient fără o politică fiscală comună, măcar acum în criză.
Or, această politică fiscală comună ar trebui să înceapă prin punerea în comun a datoriilor țărilor din zona euro. Chiar și Christine Lagarde a cerut liderilor politici să acționeze la nivel fiscal.
Europa teutonă
Germania, alături de Olanda, Finlanda, Suedia, Danemarca se opun de un deceniu încoace împărțirii poverii datoriilor între statele euro. Pe de altă parte, de două decenii, de la apariția euro, Germania beneficiază de moneda comună pentru a face profituri tot mai mari din exporturi. După criza începută în 2008, Germania a prescris doar pilula austerității pentru toate statele ce au avut de suferit, ba chiar a introdus limite de deficit până și în legea fundamentală germană. Viziunea germană despre Europa a ținut doar de reforme structurale, de liberalizări, de austeritate – cam tot ce am auzit ani de zile de la analiștii #rezist din România și aiurea. Ajutorul german pentru statele euro aflate în criza a fost doar unul limitat și condiționat foarte dur.
În acest context stabilit de Germania, pe 17 martie, liderii UE au discutat despre posibilitatea introducerii așa-ziselor eurobonduri garantate de Fondul European de Stabilitate, și el condus de un german. Cancelara Merkel a refuzat să-și asume un angajament. Bloomberg relatează că Merkel este de acord în principiu că ”trebuie să se facă totul”, însă ea spune că solutiile trebuie să fie ”realiste” și că vor trebui adoptate de Bundestagul de la Berlin.
Joi, 19 martie, pe măsură ce numărul cazurilor de infecție cu coronavirus din Germania se înmulțea iar fabricile se inchideau, a apărut informația că Angela Merkel se gândește să renunțe la prevederea constituționala care limitează deficitul bugetar – ar trebui să se întâmple la ședința de luni a guvernului german. Ministrul de Finanțe Olaf Scholz a declarat că ”nu există limite” pentru ajutorul pe care guvernul îl va da companiilor. El a anunțat un pachet în valoare de 550 de miliarde de euro din care companiile se pot împrumuta și a anunțat amânarea plății taxelor.
Dar ce se va întâmpla cu restul zonei euro? Va pune Germania umărul la salvarea ei așa cum o face pentru salvarea companiilor germane? ”Dacă nu acum, atunci când?”, întreabă Frederick Ducrozet, economist la Pictet Wealth Management, cu referire în special al contopirea datoriilor suverane ale țărilor nordice bogate cu cele ale Spaniei, Italiei, Franței, Greciei, etc.
Cum au ajuns liberalii să se teamă de ”lidera lumii libere”
Presa liberală, atât de apropiată Angelei Merkel, a pornit un adevărat atac. Foreign Policy o acuză că a fost invizibilă de când a început criza și nu a avut decât o intervenție – atunci când a spus că 70% dintre germani pot fi infectați cu coronavirus. Tot Foreign Policy amintește că, în 2014, Merkel a spus că ”regulile trebuie făcute nu pentru cei slabi, ci pentru cei puternici”. Este timpul ca logica aceasta să fie răsturnată, căci altfel se va alege praful din toată moștenirea pe care Merkel, care ar trebui să se retragă în 2021, vrea să o lase Europei, scrie Foreign Policy.
Până acum, la orice criză apărută (fie financiară, economică, fie a migrației), răspunsul birocraților de la Bruxelles, al Germaniei și al guvernelor europene cu create după aceeași înfățișare a fost ”Mai multă Europă”. Acum, ”mai multă Europă” înseamnă obligațiuni comune ale zonei euro. Punerea datoriilor la un loc. Banca Centrală Europeană a dat ”mai multă Europă” pe partea monetara. Va da și Germania pe parte fiscală?
Fără acest angajament, UE nu poate face prea multe: a mobilizat 25 de iliarde de euro din fondurile structurale, a mai adăugat recent încă 8 miliarde, a făcut presiuni asupra Germaniei și Franței să ajute Italia cu tehnică medicală, asigura coordonarea între Ministerele Sânătății și se asigură că ajutoarele vor trece granițele (tocmai închise) mai ușor. Atât poate face o Uniune cu un buget cât 1% din PIB-ul tuturor statelor.
Dacă răspunsul la nivel UE nu va veni, atunci statele naționale vor fi cele care vor semna cecurile pentru ieșirea din criză. Iar dacă ele vor fi cele care își vor asuma toate riscurile, dacă statele națiune și doar ele vor fi cele care își vor vindeca bolnavii, atunci când criza se va sfârși tot ele vor fi cele care vor culege laurii, iar UE nu va mai fi niciodată mai mult decât o piață unică – adică exact ceea ce dorea Marea Britanie de la Europa însă nu a obținut și s-a retras.
Lupta se duce pe terenul statelor națiune
Dacă UE rămâne paralizată în fața crizelor din fiecare stat membru, atunci francezii vor ști doar că Parisul (prin ajutorul de 70 de miliarde de euro anunțat până acum, prin cel de 375 de miliarde preconizat, prin naționalizările de care a pomenit ministrul Economiei, Bruno Le Maire), atunci spaniolii vor ști că doar Madridul (prin ajutorul de 200 de miliarde pentru companii), atunci italienii vor ști că doar Roma (prin ajutorul de 25 de miliarde anunțat până acum, prin cel de 350 de miliarde preconizat și sacrificiile medicilor), toți vor ști că doar statele lor au făcut posibilă trecerea peste criză. La fel, și germanii, nu vor vedea decât mobilizarea celor 550 de miliarde de euro de către guvernul federal. Le fel, românii din dispora vor ști că au găsit sprijin doar în România și că guvernul italian a uitat de badante în decretul pentru ”salvarea Italiei”.
Acesta este motivul pentru care presa liberală face presiuni asupra cancelarei Merkel – este momentul în care Europa poate face un pas mare către o federație sau se poate întoarce la ceea ce era până în anii 1990.
Acesta este motivul pentru care și Franța lui Emmanuel Macron pune presiune pe Germania, căci simte că este momentul în care poate obține mult fără a da mai nimic în schimb: o mare concesie în plan fiscal și economic din partea Berlinului pentru o Europă care să fie condusă politic de Paris.
Într-un articol publicat pe 19 martie, The Economist scria: ”Există ideea că UE este singura modalitate de supraviețuire într-o lume globalizată. Spre deosebire de UE, statul națiune pare depășit și vulgar. Însă o pandemie este o lovitură care vine din trecut. UE a evoluat într-o lume postmodernă, unde frontierele dispar și piețele dictează. Pandemiile sunt o problemă premoderna, care se rezolvă cel mai bine prin unealta care, de-a lungul istoriei, a făcut ordine într-o lume brutală – statul modern”.
Un sondaj citat de Foreign Policy arată că 88% dintre italieni consideră ca UE nu i-a ajutat în această criză. În următoarele luni, va depinde de ”lidera lumii libere” (sau de o gospodină din Brandenburg, în funcție de viziune) dacă UE așa cum o știm va rămane o amintire sau dacă va reuși să-și pastreze cele 12 procente de credibilitate rămase.
Criza în SUA: La ce servește economia?
Criza în UK: Statul își joacă legitimitatea
Chestia asta cu „punerea in comun a datoriilor” nu mi se pare prea ok … parca prea seamana cu fabula cu greierele si furnica … in schimb e de domeniul public, arhicunoscut ca, chiar in cadrul UE, exista o politica cvasicoloniala si ca preacinstitele si preacuratele „democratii” nord-europene (inclusiv prin reprezentantii lor in grupari de crima organizata, UE, Comisia Europeana, BCE, etc) sint complice cu statele de radacina latina, prin definitie si dovedit de istorie ca mari „amatoare” de matrapazlicuri, din sudul Europei …
„A fi sau a nu fi” … ehei, ia’ intrebati-l pe bețivanu’ nației, Basila, ca v-o spune sigur in forma originala : „Tu bei ori tu nu bei ? aceasta-i intrebarea !”
Acum sincer, au blocat intrarile si iesirile bipezilor vii din tari dar, problema import-export de haleala si orice, de orice fel, este cumva controlat la oricare intrare prin vami? Toti banuiti la ce ma refer(se baga in tara orice rahat), orice care poate dustruge viata bipedului care inca mai traieste, astea sunt afacerile banoase care se mentin in forta fara a fi controlate in orice perioada de criza!
Amu’, de la înălțimea diafană și ASEPTICĂ a Turnulețului Ivoriu, e rostul de enunțat următoarea profeție:
Italia a fost lăsată singură să se descurce pe timpul crizei refugiaților.
Tot Italiei i s-a comunicat de șobolanii bruxellezi consemnul „supraviețuire” (adică fiecare pe cont propriu) în criza Covi Nineteen.
Nu-i nimic!
Italia este o NAȚIUNE mult prea mare ca s-o răpună 2 crize de valoare ….„medie” (raportate la amploarea istoriei Italiei).
Dar, în MAXIMUM 2 ani, Italia va face EXIT.
Și nu va fi un exit în stil „british politeness”, ci va fi un IT-EXIT în cel mai autentic stil „vafanculo”.
AM (PRE)ZIS!
Pentru cunoscatori care nu au inteles cine este U.E.! U.E. este Germania care si-a asigurat piEtele de desfacere atat de necesare. La placinte inainte, la razboi inapoi! Ati auzit ca U.E. sa stabilesca ceva masuri pentru U.E. in lupta cu corona? Eu nu am auzit! U.E. e o guba buna! Scapa cine poate!
Cum se spune ? „Sa-ti fie gura aurita !”, iar mafiei politice o „gura pregatita” … ca tare imi doresc si eu acest „cazzo di cavallo” al italienilor in posteriorul mafiei de la Bruxelles, dupa modul porcesc in care s-au purtat !
Dle Marchievici, datorita densitatii analizelor Dvs am impresia ca involuntar sunteti impins intr-o serie de confuzii care va diminueaza impactul analitic! Nu exista „presa libera”, presa europeana fara nicio exceptie, edituri, ziare, publicatii de orice orientare, scrise sau online, separat si luate impreuna sunt controlate de COMINTERN si va o spune cineva care a studiat/studiaza istoria marxismului. Semiteutona(jumatate sovietica si jumatate teutona din Republica Volga) la care faceti referire este creatia Comintern, la clonarea individei contribuind Gorbaciov si Kohl, ulterior toti posibilii concurenti din partid si din statul teuton fiind inlaturati de o grupare speciala ce-i sta la dispozitie precum popicele, fara sa miste un deget. Dar despre evolutia rasputinistei am mai vorbit cu detalii si nume ale victimelor, cu descrierea lobby-ului descreierat facut pentru transformarea in „regina” pe tabla de sah a RDG(RDG a inghitit RFG, nu invers!) si a Uniunii Europene transformata sub bagheta individei in Colhoz Bolsevic…
Comisarii bolsevici din Colhoz nu sunt impotenti, ei executa ordine si acestea obligau la expectativa, altfel razboiul biologic nu cuprindea Colhozul asa cum fusese stabilit, impiedicand multiplicarea puterilor lor si asa discetionare si incetinea globalizarea!!! ENGIE ajunsese cu toate eforturile garzii deschizatoare de drum politic undeva jos de tot in sufragii, la un sfert din procentele acordate de Institutele bolsevizate de sondaje si de aceea isi anuntase retragerea, virusul olsevic chinez fiindu-i salvarea, exact ca in cazul slugii ei de la Bucuresti… DUMA, Consiliul Comisarilor Poporului, Banca Centrala a Colhozului, EURO, viitoarea Armata Rosie europeana, urmeaza sa bolsevizeze de sus in jos, federalizarea preconizata, un fel de CSI(Comunitatea Statelor Independente rasputiniste!), fiind pasul decisiv catre instituirea Uniunii Sovietelor de Miliardari Bolsevici…
A fi sau a nu fi este valabil pentru cei nu au acceptat sa treaca la Noul Testament si cele 10 porunci cu valoare de salvare a omenirii, care au radacini in istoria milienara a Omenirii. Ne gasim in faza in care experientele gen revolution on TVR, patentante de comunistii neocominternisiti, sunt depasite deja ca si revolutiile (loviturile de stat) de la PETROGRAD, cu acelasi sprijin extern al marii finante. Terorismul este fumat, asa ca se aplica lovitura cu microbi,vezi doamne Chhina este de vina, iar Omenirea trebuie sa urmeze scenarul, ca la urma sa vina salvatorii (care de fapt au provocat dezastrul), ca sa puna in aplicare scenariul cu vaccinul salvator, nu conteaza cit costa per/persoana, sau cit rau au adus Omenirii. Ce se promoveaza constant, cu toate ca UE, nu este cea implicata, este ca UE trebuie sa dispara, pentru ca este un colhoz fara de control de cei ramasi numai la Vechiul Testament (=dinte pentu dinte , sau mai bine zis, ca sa faci profit, ghiseft gras garantat, este sa faci rau, mai ales contra celor care nu fac parte din gasca), care religie sau popor, nici vorba…, adica alesi, dar de cine?…, ca pe vremuri se omorau intre ei, conform istoriei lor comuniste. Sa nu ne mira daca profetiile Bibilce ca nu va mai ramine piatra pe piatra se vor adeveri…
O zi buna si Doamne ajuta.
Con
P.S. Eu cred ca forta ideologica a celor de la rasarit, au ajuns la apogeu, si va apune, asa cum vrea mama Natura.
@ CHARLIE,
Am si eu o umila intrebare ; POATE GERMANIA FARA ENERGIA IMPORTATA DIN RUSIA (gaze,petrol, minereu etc..) sa DOMINE
EUROPA ? Numai cu varza, orz si multe masini nu prea cred ,mai ales nici snapsul nu este de calitate.
@Edelweiss – Ivory Tower Prophet: e clar ca virusul este atat de „extins” la ei din aceasta cauza, chiar daca-i numai mediatic. Sunteti nationalisti, stati ca va aratam noi, voua.
@Charlie: imi pare rau sa vad ca insisti cu cominternul. Dar de urmasii de la nuremberg, nu zici nimic. Ei au „instituit” omul nou, international, ashezabil peste tot in lume. Au facut-o incercand sa anihileze efectele incantatoare asupra proletariatului german, si nu numai, de catre cei ce erau judecati si hulitzi, retroactiv, conform noilor „legi si concepte” instituite de „invingatori”.