Numărul de parlamentari a atins un maxim care își arată rezultatele în ineficiență și constituire a unor veritabile umbrele ale infracționalității.
Faptul că expandarea de acum ar putea fi un suport al democrației și al unei largi reprezentativități se dovedește definitiv spulberat. Dimpotrivă, numărul uriaș de parlamentari, raportat în mod obligatoriu la cel al alegătorilor, a dus la anularea funcționalității și profesionalismului pe care ar trebui să își întemeieze activitatea Parlamentul României.
Numărul exagerat de mare de parlamentari permite vidarea oricărei responsabilizări și vizibilități în sancționarea derapajului instalat în societatea românească prin chiar activitatea acestora. Parlamentul italian a decis reducerea câtorva sute de parlamentari, măsură care se impune în România, cu atât mai mult cu cât populația din peninsulă este triplă față de a noastră. Aplicarea rezultatului referendumului privind un Parlament cu 300 de membri este de actualitate, mai mult ca oricând.
Va merge Klaus Iohannis în Parlament, sau va face o solicitare pentru reducerea numărului de parlamentari conform deciziei populare? De ce tace președintele care altminteri este foarte vocal, asemenea pseudo-opoziției? Această reducere a parlamentarilor ar fi nu doar o sancțiune care se impune, dar și o măsură corectă pentru găsirea unor soluții de îndreptare a vieții parlamentare prăbușite. Un colos precum actualul Parlament al României nu este decât o gaură neagră dizolvând orice perspectivă democratică și reformistă.
Costuri inacceptabile, manipulare zilnică, indiferență și ruperea oricăror legături cu realitatea curentă, subminare legislativă se regăsesc în acest Parlament, orice responsabilizare concretă fiind anulată de monstruoasa dimensiune. Practic, nu mai avem Parlament, avem o formă de constituire a corupției ca modalitate de gestionare a statului, de a cărei anulare depinde reforma ajunsă contrareformă.
Fără reducerea numărului de parlamentari viitoarele alegeri sunt absolut inutile.
„Eu nu pot sa intervin”