Trump și „războiul butoanelor nucleare“

Primele zile ale anului au consemnat un schimb insolit de mesaje între Donald Trump și omologul său nord-coreean, Kim Jong-un, în care s-au implicat și personalități politice sau diplomați din alte puteri nucleare.

Cronologic, totul a început pe 1 ianuarie, când, în mesajul de Anul Nou, conducătorul de la Phenian și-a chemat concetățenii să producă în masă capete nucleare și rachete, adăugând: „Butonul nuclear este mereu pe biroul meu. Statele Unite trebuie să fie conștiente că nu este vorba de șantaj, ci de realitate“. Parcă atât aștepta Trump, care a reacționat imediat, dar pe Twitter: „Liderul  nord-coreean Kim Jong-un a afirmat că butonul nuclear este pe biroul lui în permanență“ (…). „Cineva din regimul său sărac și înfometat l-ar putea informa că și eu am un buton nuclear, dar este mult mai mare și mai puternic decât al lui, iar butonul meu funcționează!“

Consemnând această promptă punere la punct, un comentator de la ziarul parizian „Le Figaro“ scria că, „de șapte decenii, trei generații de Kim au insultat și amenințat 12 președinți americani, fără ca vreunul dintre aceștia să aprecieze că diatribele respective sunt demne de un  răspuns.“ Dar Trump e diferit de predecesorii săi, fiind cel care deja l-a amenințat direct pe tânărul Kim de azi că-i va distruge total țara, „prin foc și furie“. Cu alte cuvinte, a declanșat un război al butoanelor nucleare de care nu se teme că-l va pierde, însă intrând în jocul provocator al acestuia și conferindu-i statut de interlocutor, chiar dacă este vorba de un duel prin mijlocirea Twitter-ului.

Geanta nucleară americană în 2009

Mai trebuie notat că după mesajul-replică al lui Trump s-a iscat și întrebarea dacă el și-a dat seama că reacția sa ar putea fi percepută și ca o recunoaștere a statutului nuclear al Coreei de Nord. Iar așa ceva are multiple implicații, la care Trump, cu stilul său intempestiv, care nu dă bine deloc când vine vorba despre probleme internaționale deosebit de grave, nu s-a gândit. Ca urmare, acum trebuie să vină alții după el să repare cât de cât eroarea. Astfel, despre amenințările  celui care afirma că deține cel mai mare „buton nuclear“ s-a spus imediat că riscă să antreneze lumea într-o catastrofă.

De fapt, au fost mai multe reacții, între care s-a evidențiat cea a fostului vicepreședinte al lui Barack Obama, Joe Biden, potrivit căruia, după cum informa agenția Reuters, „Washingtonul a pierdut încrederea aliaților“. Pe  aceeași temă s-a pronunțat și Marc Finaud, fost diplomat francez, membru al biroului Inițiativei pentru Dezarmare Nucleară,  în opinia căruia, prin mesajul său de pe Twitter, Trump „nu este singurul care încarnează aroganța puterilor nucleare.“

Este adevărat, unii analiști susțin că, prin declanșarea acestui război al butoanelor nucleare, actualul șef al Casei Albe și-a consolidat stilul imprevizibil despre care vorbeam și că, totodată, gestul său ar reprezenta un progres „în relațiile cu Coreea de Nord“. Alții, mai mulți, subliniază că problema care se pune acum este mai curând una a prețului ce trebuie plătit și al interesului strategic al acestei „rivalități retorice“.

În context, deloc întâmplător s-a amintit că în iulie 2016, în timpul campaniei electorale prezidențiale, Hillary Clinton a lansat următorul avertisment: „Un individ care poate fi prins în cârligul unei undițe printr-un simplu mesaj pe Twitter nu este unul în care să avem încredere în cazul armelor nucleare!“. La care, contracandidatul ei republican a răspuns în stilul său obișnuit: „Am unul dintre cele mai bune temperamente care există. Am mentalitate de câștigător!“

Firește că, așa cum se întâmplă mai mereu în atare cazuri, analiștii s-au lansat  speculații și au făcut tot soiul de conexiuni. De pildă, comentatorul din „Le Figaro“ nota că „explicația cea mai la îndemână pentru sarcasmele lui Trump este că el a adoptat teoria nebunului a fostului președinte Richard Nixon, cel care, în timpul Războiului Rece, vedea un avantaj în faptul că URSS îl credea în stare să ia decizii iraționale.

Cu toate astea, cei mai buni cunoscători ai vieții politice americane și, înainte de toate, ai celei de la Casa Albă, cred că nimeni din anturajul lui Trump nu este capabil să înscrie mesajele prezidențiale de pe Twitter într-o evaluare lucidă. Asta și pentru că, cu doar câteva ore înainte, tot Trump, și tot pe Twitter, evocase perspectiva unui dialog între cele două state coreene, dar tot în stilul lui neortodox: „Poate este o știre bună sau poate nu, vom vedea!“.

Culmea ironiei, între timp, cele două părți anunțaseră reluarea dialogului, având deja prima rundă de discuții la Panmunjon și evocând chiar o întâlnire la vârf, dar Trump nu s-a dezmințit, revendicând paternitatea ideii!

Să nu ne pierdem în detalii și să revenim la aprecierile lui privind dimensiunile butonului său nuclear, unii jurnaliști opinând că, în absența unei logici strategice, comentariile au căpătat o conotație clinică. Astfel, James Horman de la „Washington Post“ scria că „mărimea contează pentru Trump“, el oferind și câteva exemple, între care cifrele uriașe pe care le-a pretins în cazul celor care ar fi asistat la învestirea sa din 20 ianuarie 2017, ori la mitingurile lui electorale.

Presa i-a mai descoperit și alte dovezi ale maniei grandorii: de la finele lunii decembrie el a declarat de 53 de ori că reducerile de impozite pe care le-a promovat sunt cele mai mari din istoria SUA, când, în realitate, sunt pe locul 8! Apoi, grupul Trump susține că Trump Tower are 68 de etaje, de fapt sunt 58, iar apartamentul său nu are 3.000 mp, cât pretinde, ci 1.000!

Firesc, cele mai multe comentarii le-a stârnit mărimea „butonului nuclear“ despre care a vorbit, întrucât ceste vorba de o metaforă. Evident, specialiștii militari au ieșit în față și au explicat despre ce este vorba în cazul SUA, spre deosebire de cel al  Coreei de Nord, despre care informațiile sunt extrem de rare.

Geanta nucleară dusă de un aghiotant special îl urmează pe Donald Trump în fiecare deplasare

Cum stau lucrurile în SUA, unde președintele actual vorbește despre un buton mai mare și mai puternic? De prisos să amintim că pentru cei mai mulți dintre noi butonul nuclear ar avea contururi clare: este roșu, rotund, iar la cea mai mică apăsare declanșează explozia unei bombe atomice devastatoare. De fapt, lucrurile stau altfel, sunt foarte complicate. În realitate, în nicio putere nucleară nu există un buton nuclear propriu-zis! Ele au, mai curând, ceea ce s-ar putea numi o armă ultimă.

În SUA, de pildă, este vorba de o servietă de 20 de kg. pe care o duce un agent al Secret Service, mereu același, și care trebuie să se afle în preajma președintelui, indiferent dacă el este la convorbiri oficiale în Biroul Oval, într-o vizită în țară ori străinătate,  pe terenul de golf ori în Air Force One. A fost fotografiată prima oară pe 10 mai 1963, pe o proprietate a președintelui John F. Kennedy. În servietă este o cărticică specială, plastifiată, botezată „Biscuit“, care cuprinde un cod de autentificare, gestionat de NSA, ce permite Pentagonului ca în cazul unui ordin primit să verifice dacă el a fost dat de președinte. „Biscuit-ul“ poate fi purtat și de președinte, dar codul său personal este răspândit într-o serie de cifre, așa încât dacă pierde cărticica sau i se fură, nimeni nu știe care este acesta.

În fine, tot în geantă sunt codurile nucleare, Gold Codes, care permit confirmarea intențiilor președintelui, după care Centrul de Comandament al Pentagonului inițiază declanșarea procedurii propriu-zise. Deși totul poate decurge foarte, foarte repede, este vorba de proceduri deosebit de  complicate.

Sunt, mai sus, datele care arată în ce constă, în fapt, butonul nuclear, și nu cum a lăsat să se creadă Trump, care vede în el o demonstrație de forță și crede că se poate lupta în butoane nucleare cu inamicul nord-coreean precum, odinioară, soldații în buzdugane! După cum scria un ziarist străin, da, în Biroul Oval există un buton roșu, dar, prin el, președintele îi cere valetului să-i aducă Coca Light!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 1
Dumitru Constantin 677 Articole
Author

4 Comentarii

  1. Domnule D.C. , cum apreciați ALARMA AERIANĂ DIN INSULELE HAWAII , dată de un neisprăvit militar american prin care s-a panicat populația acestui STAT AMERICAN ? Iată cum ar putea izbucni războiul dintr-o eroare catastrofală a yankeilor neinstruiți , probabil cu drogurile în sânge ?

    • Nimic nu e intimplator!Au testat reactia populatiei!la noi Arafat a inceput lunar cu alarme false, chestii din astea, si nu consuma droguri!

  2. Piciorul este o unitate de măsură pentru lungime.Piciorul roman, în limba latină pes, măsura în jur de 29,57 cm, piciorul carolingian sau drusic (pes drusianus) avea o lungime de aproximativ 33,27 cm, iar piciorul castilian de 27,8635 cm.[1] Piciorul anglo-saxon, în limba engleză foot, la plural feet, prescurtat ft sau ‘ (simbolul pentru prim), este o unitate de măsură pentru lungime din cadrul sistemului imperial (anglo-saxon), având valoarea egală cu 12 țoli.
    Echivalentul în Sistemul Internațional al unui picior anglo-saxon este:1 ft = 304,8 mm = 30,48 cm = 3,048 dm = 0,3048 m.
    Trump a folosit expresia 30,000 picioare patrate (cca 1000 mp),atat are apartamentul !Atentie la cifre!

  3. Măcar cu Gură-Mare Trump „ne rîdem” ! Daca era babatia menopauzată de Clinton la Casa Alba, eu cred ca demult eram cu totii pe lumea cealalta !

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.