Florea Dumitrescu, fost ministru de finanţe în perioada lui Nicolae Ceauşescu şi fost guvernator al BNR, a fost găsit mort în locuinţa sa. 

Fiu de agricultor chiabur, Florea Dumitrescu (91 de ani) a fost timp de nouă ani ministru de Finanțe în regimul Ceaușescu și cinci ani Guvernator al Băncii Naționale a Republicii Socialiste România. Primul impuls de a se face finanțist i-a venit pentru că voia să scape de viața grea de acasă. Tatăl îl ceruse să facă doar câteva clase primare, pentru a trece mai repede pe salariu, ca să îl ajute la gospodărie. Dar destinul său era altul.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Mieii românești, vânduți în țările arabe înainte de Paște: ...

Frumoasa Andra s-a stins pe patul de spital după două săptămâni ...

„Sunt de meserie economist bancher, deci am terminat Finanțe Credite la Academia de Studii Economice. Am terminat facultatea în 1949. Sunt din județul Teleorman. Fiind crescut într-o comună, ai mei se ocupau cu agricultura, tatăl meu era agricultor. Avea 16 hectare de pământ, avea inventar agricol, plug, grapă. Tata fusese concentrat, a avut necazuri și nu avea bani să ne întrețină pe toți la școală. Dar eu mă săturasem de agricultură. Am vrut să fac carte. Am mers întâi la gimnaziu, apoi la Turnu Măgurele, unde era liceul comercial. Acolo am urmat patru clase în doi ani. Tata mă tot grăbea să ies pe salariu, să îi ajut pe ei. După ce am făcut clasa a opta am zis să dau și bacalaureatul. Nu l-am luat cu notă mare, dar l-am luat. Tata tot trăgea să merg acasa, dar eu am zis că merg și la facultate și am început cursurile. Noroc că s-a făcut reforma în facultate și în loc de patru, am făcut trei ani. Pentru mine asta însemna că treceam mai repede pe salariu. Am avut probleme în facultate, pentru că tata era chiabur. Apoi a fost încadrat ca dușman al poporului. Am fost cât pe aci să mă dea afară. Noroc că era un secretar în facultate care m-a ajutat. Aveam și note bune. Când am terminat cei trei ani de facultate, m-am închinat”, a povestit Florea Dumitrescu pentru EVZ.

A pornit de jos, ca funcționar în Banca Națională și a ajuns să stea la masă cu cei mai mari bancheri ai lumii.

„Am zis că mă fac bancher. Mi-au zis „N-avem locuri în București”. „Dar unde aveți? „. „În provincie”. „Unde în provincie?”. „Avem locuri în câteva județe între care și Hunedoara”. Eu fusesem acolo cu o delegație, așa că am acceptat loc acolo. Era vorba de sucursala băncii din Deva, care trebuia să facă și la Cugir o sucursală, pentru că în Cugir era uzina de armament. Miau dat un coleg, tot din Teleorman, să înființăm filiala. (…) Am lucrat la Cugir șase luni de zile. Cu colegul ăsta al meu eram foarte ordonați. Toate facturile, viramentele, erau la locul lor. Ne-au remarcat la centru. Am stat apoi patru luni în Deva și am venit la București, cu niște acte. M-am dus la cadre și le-am zis că am o situație grea, că părinții sunt din apropiere. M-au trimis la filiala orașului București, unde am lucrat câteva luni. Apoi m-au chemat în centrală și m-au repartizat la o direcție care lucrez cu armata, securitatea. În 1954 am ajuns în centrala BNR”, a mai povestit Florea Dumitrescu.

Este primul ministru de Finanțe dintr-o țară socialistă membră CAER care a semnat acorduri cu Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială. A intrat în numeroase conflicte cu Nicolae Ceaușescu, care i-a apreciat însă întotdeauna tonul franc. În cea mai „strânsă” discuție a fost la un pas să primească un glonț în cap pentru că ridicase vocea la dictator.