Depeche Mode - Memento Mori

O lansare Depeche Mode rămâne un eveniment remarcabil în lumea muzicală. Chiar dacă unii nu-i digeră sau au cine știe ce prejudecăți, acest grup e în categoria entităților puternice, care își pregătesc foarte serios noile creații. De aceea fiecare album al lor e atât de așteptat.

Un disc de-al lor are în mod regulat consistența operei muzicale complexe, care exprimă accesibil un conținut sofisticat. Martin Gore are sunetele și acordurile lui, nu lasă un ritm să curgă fără să atragă atenția prin accent, nuanțe și sincope, iar Dave Gahan oferă regulat prezentarea ideală, într-un stil impecabil realizat în plan vocal și vizual. E pentru prima oară în peste 20 de ani când Depeche Mode fac un album legat, cu sens muzical și implicare emoțională.

Ceva i-a legat, mai mult ca altă dată, iar asta a fost pierderea lui Fletch. Majoritatea pieselor au fost concepute înainte de moartea lui, dar înregistrările, mai ales vocea, au fost trase după, de aceea interpretarea e sensibilă, textele, oricum bune, au un înțeles mai profund, pe fondul unor orchestrații mai puțin sofisticate. Nici nu avea rost să complice, în sfârșit au beneficiat de căldura unică oferită de echipamentul analogic. Straturile timbrale nu mai sunt atât de dens aranjate, există spații care lasă ca tonurile și frazele să respire. Am ascultat cu mai multă plăcere acest album, în comparație cu ultimele două, pe care le-am primit cu admirație dar aproape fără emoție.

„Memento Mori” lasă urme care nu au mai fost atât de vizibile poate de la „Ultra” încoace. Are PIESE. Te prind din prima și după ce le mai asculți rămâi cu ele. Vă sună cunoscut? Asta înseamnă un album reușit, atemporal, care îmbină perfect maturitatea cu prospețimea, trimiterile la primii ani de aspirații și la ultimii ani de inspirație. De la arpegiile în stil Kraftwerk la distorsiunea bine temperată. Al 15-lea album Depeche Mode nu mai e o chestiune generală de timp, e o chestiune de viață și de moarte, exprimată intens și unitar, prin umbre luminate de melodii inspirate, cu linie și stil, de la copertă la respirația dintre versuri.

„Memento Mori” ne aduce aminte de ciclul inevitabil al existenței, tot ce începe are și un final. Martin & Dave își contemplă existența finită, în timp ce noi le admirăm muzica nemuritoare.