De ziua lui Eminescu, de Ziua Culturii Naționale

De Eminescu ne apropiem de fiecare dată cu o emoție nemărginită, el fiind pentru noi mai mult decât un poet de geniu. Mari cărturari din Panteonul spiritualității noastre au încercat să-i definească trăsăturile esențiale. „Rege al cunoșterii omenești”, afirma Titu Maiorescu. „Cu numele lui magic deschidem toate porțile spiritului.

Dar nu e vorba de operele lui Eminescu, de cultura lui, de proiectele lui, de variantele lui, de comorile plutonice reținute sau sistemele de filozofie posibile e vorba de tot; de spectacolul acesta extraordinar pe care ți-l dă o conștiință de cultură deschisă către tot”, scria Constantin Noica.

„Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale”, consemna George Călinescu. Iar Tudor Vianu aprecia: „Eminescu n-a trebuit să lupte cu limba, i-a fost de ajuns să se așeze în curentul limbii și să-și înalțe pânzele în direcția în care sufla duhul ei”.