În căutarea eroilor români căzuți în Alsacia: Alexandru Bonta

Știm că a fost căsătorit, dar a avut copii? Are vreun descendent care într-o zi se va întreba, oare ce s-a întâmplat cu acest bunic și unde l-a dus destinul său cumplit? Va fi greu pentru acesta să-i reconstruiască traseul, dar nu imposibil. După multe căutări, va descoperi că bunicul său a murit în Alsacia și că se odihnește în necropola românească din Dieuze, unde au fost transferate toate victimele din orașul în care a murit, dar va fi dezamăgit pentru că numele „eroului” nu este inscripționat pe niciun mormânt.

Și cine i-ar putea spune că mormântul cu inscripția ”Baiatu Lecu” este cel pe care îl caută? Ar pleca dezamăgit, întristat de faptul că nu s-a putut reculege la mormântul strămoșului său și totuși a fost acolo, în apropiere, poate a trecut pe lângă el fără să îl vadă, poate i-a pronunțat numele scris pe acest mormânt, fără să știe că tocmai îl numise. Aceasta este povestea tragică a mii de familii care vor să-și găsească strămoșii, dar nu au mijloacele necesare.

Istoricul trebuie să analizeze, să verifice și să corecteze, dacă este necesar. Timpul trece și, acum mai mult ca oricând, a sosit momentul să le redăm identitatea celor uitați de Istorie: prizonierii români de război care au venit în Lorena și Alsacia pentru a-și încheia existența în circumstanțe dramatice. Le suntem datori.