Inteligența artificială și tehnosocialismul

În anii 1920 și 1930, în literatura economică a avut loc o intensă dezbatere cu privire la posibilitatea calcului economic în socialism/comunism. La acea dată, exista o teorie a echilibrului economic general, după care acesta se realizează prin variații ale prețurilor și cantităților de bunuri și servicii, determinate de cerere și ofertă.

O lungă și impresionantă listă de economiști, de la Adam Smith la Leon Walras, Vilfredo Pareto și Alfred Marshal, au demonstrat că o economie descentralizată, în care activitatea economică este motivată de interesul personal și ghidată de prețuri, este compatibilă cu o alocare coerentă a resurselor economice și este preferabilă altor modalități de alocare posibile.

Economiștii preocupați de teoria economică a socialismului/comunismului (Oskar Lange, Abba P. Lerner, Otto Neurath etc.) au susținut că, în acest regim politic, organismul de planificare poate efectua aceleași calcule ca agenții economici privați din economia de piață și poate chiar crește performanța economică prin intervenția statului.