Alegerile și afacerile lui George Simion

În  ciuda  dezamăgirii provocate de George Simion și de turbulențele din AUR, rămîn pe mai departe convins  de nevoia unei politici românești în context european. Proiectul  European născut cu Planul Schuman (1950) este și el teribil de  departe de ce improvizează azi  Ursula Von der Leyen&comp., după cum partidele românești care se străduiesc să-l aplice sînt și ele la o distanță de decenii de rolul pe care să-l joace pentru România.

Nevoia de a  avea o voce politică românească în adevăratul sens al cuvîntului are din ce în ce mai puține sperane în  George Simion și AUR. În loc de linii importante pentru țară, AUR și Simion se dedau la  învîrteli. În loc de oameni  care să  consolideze o ideologie și un program, AUR se rezumă la o colectă de personaje de mîna a treia, de la interlopi la vedete dezumflate, gen Gigi Becali. În loc de program solid, AUR începe să lase la iveală un comportament care trimite la un plan de afaceri. În loc de partid, se conturează o gașcă și un grup de interese meschine.

Scrisoarea lui  Claudiu Târziu a fost un semnal de alarmă pe care  autorul l-a amortizat cu o înțelegere, în ciuda faptului că afirmațiile și acuzele conținute au fost confirmate de alți membri și apropiați ai partidului. În numele AUR, pe liste au început să apară personaje pe bază de donațile către partid. Cea mai mare parte a rețelei din teritoriu nu are soliditatea unei structuri politice.