Bolojan, ispită la Insula iubirii

Zoom Bolojan, ispită la Insula iubirii

Pare că, în bună parte, trăim într-un roman de Flaubert, iar asta nu doar pentru că Bolojan e un fel de Madame Bovary, care-și trăiește existența politică mult peste posibilități, dar mai ales pentru că adevărul pare să țină prea mult de percepție și prea puțin de realitățile palpabile și calculabile. Iar percepția este că Bolojan vrea.

Și, în ciuda faptului că vrea, în ciuda faptului că are cheile de la Guvern pe mână, în ciuda faptului că are parte numai de niște critici schelălăite de la partenerii de guvernare, omul nu este lăsat să facă. I se opun sistemul, oculta și interesele mari de la mijloc, care dacă și-ar vedea de treabă și l-ar lăsa să facă, am ajunge cât ai zice pește pe culmile laptelui și mierii.

Nimeni nu pune la îndoială, pare-se, o eventuală incapacitate a lui Bolojan de a face reformă. Cei care reușesc să treacă de scuzele clasic-imbecile ale intereselor mari, de la mijloc, îți aruncă de îndată drept dovadă a capacității modul în care arată Oradea. Or, nu contestă nimeni că Oradea arată bine, însă în comparație cu ce?