Cu spatele la Zidul Galben…

Am pierdut? Da. Puteam face mai mult? Da. Au fost prezenți și suporterii? Da. Însă galbenul a punctat mai mult la impresie cromatică. S-a văzut, nu s-a și auzit.

La Trnava, n-am simțit valul acela care te face să-ți ții respirația, n-am simțit acel fior colectiv. Oamenii erau acolo, însă sufletul parcă rămăsese în mijlocul Marienplatz din Munchen, încă de anul trecut. Nu simțeam România, nu am simțit emoția palpabilă, doar oameni care nu aveau planuri într-o seară de miercuri. Așa am trăit eu debutul României la Euro. Iar ce urmează e mai mult decât un simplu meci – e un fenomen pe care îl ignorăm de ceva vreme cu toții.

Mă așteptam la o atmosferă pe scara Richter la Trnava? Sub nicio formă. Mă așteptam să fie mai mulți suporteri? Da. Mă așteptam la un entuziasm mai mare? Cu siguranță.