Dacă începe, noi ce facem?

În afara spațiului de interes românesc, dominat de dezbaterea prilejuită de nobilul duel între protagoniștii competiției electorale pentru Primăria Capitalei (singura chestiune arzătoare la ordinea zilei, restul ducă-se pe pustii), se pare că nu mai există nimic.

În consecință, programatic, cu grijă mare la ce spunem deoarece s-ar putea să cauzeze la șansele Președintelui și echipei sale de a obține salariile dorite în instituții europene și nu numai, preferăm o tăcere compactă, îndârjită, cu dinții strânși, ca un general confruntat cu teme de cultură generală, și nu luăm poziție în vreo dezbatere pe subiectele care ard.

În consecință, nu se aude nimic din partea responsabililor noștri politici despre, spre exemplu, o eventuală poziție românească în legătură cu ce-ar putea, ar fi bine, ar trebui să fie opțiunea țării noastre în cazul în care, într-o formulă oarecare de decizie europeană sau euro-atlantică, se va merge în sensul celor sugerate de Macron, adică trimiterea de trupe la sol în Ucraina.