Dintr-o Marți în altă Marți

O mișcare de menghină acționează nefast:  inflația de 9,3% (și numai Dumnezeu știe cât anume va fi inflația anul acesta) erodează buzunarul cetățeanului pe de o parte, iar o creștere a TVA la 21%, combinată cu înghețarea salariilor publice, îl strivește pe de altă parte. Pentru a înțelege gravitatea acestei presiuni, trebuie să privim dincolo de tabelele Excel și să vedem cum statul ignoră avertismentele fundamentale ale istoriei economice.

John Maynard Keynes, arhitectul cererii gestionate de stat, ar fi îngrozit de administrația românească din ultimul deceniu. Keynes susținea că, în timpul unei recesiuni, statul trebuie să fie „cheltuitorul de ultimă instanță” pentru a menține economia în viață. Dar ani la rândul clasa politică a inventat și pus în practică o mutație perversă: Keynesianismul de cumetrie.

Guvern după guvern au cheltuit sume record pe „investiții”, dar efectul de multiplicare a fost invizibil. De ce? Pentru că aceste fonduri s-au scurs printr-o birocrație politizată, mai interesată de loialitățile „baronilor” locali decât de infrastructura națională. Între timp, adevăratul motor keynesian - consumatorul - a fost lăsat baltă în subdezvoltare.