Fostul căpitan de la Dinamo a rămas surprins de Vladislav Blănuță. Ce a remarcat

Universitatea Craiova are vocația suferinței, iar istoria sa din 1991 încoace, de la ultimul titlu trecut în palmares, e o colecție nesfârșită de frustrări, dureri de cap, neșanse ori, pur și simplu, neputință. Iar acum, în căutarea cloștii cu puii de aur, Bănia trebuie să treacă din nou, bineînțeles, prin toate stările emoționale. Ultimele experiențe, cele reci – în ”dubla” Cupă – campionat cu CFR Cluj ar cere riposta de orgoliu a juveților, pentru care meciul cu FCSB e adevărata primă finală din play-off, căci un nou eșec echivalează cu un alt „adio” spus triumfului intern.

Craiovenii au părut mai mulți pe teren în prima repriză / foto: Cristi Preda (GSP)

Prima repriză, cu peste 28.000 de spectatori în tribune, asta a și arătat: reacția sangvină a alb-albaștrilor, care și-au supus adversarul unei presiuni greu de absorbit. Dar cine a făcut echipa la FCSB îl are pe conștiință pe Tavi Popescu, revenit printre titluari după cinci luni, dar transformat acum, pe „Oblemenco”, într-o umbră da capo al fine. O sesiune de 45 de minute de chin pentru „George” al lui Becali, care a fost trimis pe teren precum în bancul cu calul șchiop dus la târg: să fie făcut de rușine!

Chiricheș a înfățișat și el episoade de nesiguranță care puteau costa scump. Iar Bîrligea, nealimentat cu baloane, s-a zbătut degeaba printre fundașii Craiovei, care l-au prins între chingi și nu l-au lăsat să-și etaleze stilul agresiv. A rezultat o trupă a lui FCSB cu niciun șut trimis pe spațiul porții, o echipă căreia pare că-i este mai greu să se recalibreze la ritmul de o partidă pe săptămână decât o făcuse în perioada când trebuia să joace o dată la 3-4 zile.