Liviu Maior, fost ministru al Educației, a murit

Moartea lui Liviu Maior (2 octombrie 1940 – 5 aprilie 2026) închide, din păcate, un capitol esențial din istoria recentă a educației românești. A fost singurul ministru al Educației, din ultimii 36 de ani, care a avut nu doar șansa, ci și răbdarea și consistența de a începe și a duce până la capăt un mandat complet de patru ani (1992-1996). Într-un timp al incertitudinii, al experimentelor instituționale și al tentațiilor de improvizație, această continuitate a însemnat mai mult decât o simplă performanță administrativă: a însemnat construcție.

Profesor universitar respectat, cu o autoritate intelectuală solidă și fără ostentație, Liviu Maior a fost unul dintre acei oameni rari care au înțeles că reforma reală nu se face prin declarații, ci prin arhitecturi instituționale durabile. Fără retorică excesivă și fără tentația autopromovării politice, a reușit să aducă sistemul de educație din România din zona paradigmelor ideologice ale regimului comunist spre un orizont al modernității pro-occidentale.

Unul dintre meritele sale majore a fost curajul de a interveni într-un spațiu devenit rapid haotic după 1990: proliferarea necontrolată a așa-numitelor „universități particulare”. Prin Legea nr. 88/1993, statul român a recăpătat instrumentele necesare pentru a separa inițiativele academice autentice de simplele construcții oportuniste. Într-un context dominat de o „libertate” prost înțeleasă, Liviu Maior a restabilit ideea fundamentală că autonomia universitară nu poate exista fără responsabilitate și standarde.