,,Sarmanul Vasile, ,,John Lenon, ,,Cadavrul Viu sunt ,,dusmanii poporului pe care Securitatea ii urmarea peste tot

Anul 1923 a fost palpitant. Din când în când prin ziare chiar se făcea un bilanț al faptelor grele, dându-ți impresia că Bucureștiul devenise un fel de oraș al ororilor. Un ziarist enumeră câteva dintre ele: dispariția unui miliardar, asasinarea lui Coller în centrul orașului, enigmatica moarte a unui doctor din Calea Moșilor (despre care tocmai am scris în recentul roman) – sunt numai câteva dintre faptele violente ale unui an memorabil.  Iar între ele, se află și povestea unui cadavru, găsit în spatele Morii Decebal, din Rahova.

Este dimineața de 27 martie a anului sus menționat, iar o parte din bucureșteni încă își șterg lacrimile vărsate pentru Sarah Bernhardt, moartă cu o zi înainte. E frig și cenușiu, iar într-o băltoacă, de pe Câmpul Sebastian, iese o gheată cu șiret dichisit.

E chemată poliția, ziariștii vin acolo să consemneze. Fețe mohorâte, o mână roșie din cauza frigului notează ce-i dictează sergentul. Cadavrul e al unei fete, care are o vârstă incertă, de până în 20 de ani. Deși e îmbrăcată de casă, într-un capot roșu, poartă ghete de stradă. Posibil venise de undeva și nu apucase să se descalțe.