Singurul festival de muzică din Europa care se mai ținea în această vară, anulat

Cele nouă muze inspiratoare ale artelor pot fi mulțumite. Din cer venită, din radioul mașinii sau direct din boxele vecinului de dedesubt, muzica se revarsă în valuri; e un produs de larg consum, umbra de sunet a fiecărei zile și geamănul oricărui suflet. Aproape că poți să știi, cu un coeficient de aproximare extrem de încurajator, ce fel de om e cel din fața ta după muzica pe care o ascultă.

Mă rog, asta dacă nu cumva te cheamă Hannibal Lecter și îți petreci o bună parte din timp cu un alt tip de activitate mult mai puțin pătrunsă de armonia sferelor sau a bașilor profunzi; este și asta o precizare necesară. Personajul e mult prea faimos pentru a nu cântări în discuție și culmea e că insistă cu succes în a fi paradoxal în comportament până la capătul ultimului episod.

Gurile rele spun că s-ar putea chiar să mai urmeze o a patra serie care să-i pună în lumină gustul muzical neconvențional și preocupările adiacente care dau fiori publicului. Oricum, până la urmă chiar și gemenii pot fi diferiți, nu?