Un bărbat care și-a tunat duba și s-a lăudat pe Facebook a rămas fără ea. Poliția germană i-a confiscat-o

De 35 de ani, Gabriel Liiceanu se chinuie să mai scrie un text care să aibă ecoul Apelului către lichele. Nu-i iese. La fel cum nu-i ies nici elogiile pentru politicieni. De fapt, pentru un anumit politician pe care l-a numit „președintele meu“ și căruia profesorul de filosofie s-a făcut că nu-i vede nici greșelile politice, nici ticăloșiile.

Iar atunci cînd s-a aflat că președintele său a fost turnător la Securitate cu pseudonimul Petrov, Gabriel Liiceanu n-a suflat o vorbă despre asta, deși politicianul său preferat a comis fals și uz de fals în formă continuată cînd a declarat în scris și oral că n-a avut treabă cu Securitatea decît în condițiile pe care i le-a impus legea.

A fost, e atît de greu pentru Gabriel Liiceanu să admită că a greșit cu elogiile sale nemăsurate la adresa cuiva care s-a dovedit un turnător fără scrupule?