Constantin Brâncuși - 145 de ani de la nașterea unui geniu planetar

Orice român care se mîndrește că marele Constantin Brâncuși este de un neam cu el ar trebui să aibă în buzunar copia celor două file ale Procesului-verbal încheiat de Academia Română în ziua de 7 martie 1951, prin care așa-zisul for suprem al inteligenței noastre din acea vreme a refuzat să primească donația tuturor operelor lui Brâncuși aflate în atelierul său!

Ședința a fost prezidată de Mihail Sadoveanu. Au luat cuvîntul, înfierîndu-l pe Brâncuși, următorii academicieni: George Călinescu („Brâncuși nu poate fi considerat un creator în sculptură fiindcă nu se exprimă prin mijloacele esențiale și caracteristice acestei arte”), Al. Graur (care era „împotriva acceptării în Muzeul de Artă al R.P.R a operelor sculptorului Brâncuși, în jurul căruia se grupează antidemocrații în artă”). Au mai fost de față Camil Petrescu, Victor Eftimiu, Iorgu Iordan, Al. Rosetti, Geo Bogza, Perpessicius ș.a.

Așa se face că astăzi, în centrul Parisului, întreaga omenire își găsește timp să intre în „Atelierul lui Brâncuși” și să admire lucrările lui, cele care ar fi putut să stea acum în Muzeul de Artă al României.