IICCMER: Achitarea torționarilor lui disidentului Gheorghe Ursu deschide larg calea reabilitării regimului totalitar

În seara zilei de 29 noiembrie 1985, una dintre principalele emisiuni ale Europei Libere, Actualitatea Românească, urma să difuzeze un important text scris de Virgil Ierunca. Text despre E. Lovinescu și felul în care a reflectat el, într-un comentariu de mulți invocat, însă de foarte puțini citit, ceea ce pare a fi fost prima seară din existența a ceea ce avea să devină cenaclul Junimea. Era vorba despre un capitol final la un studiu lovinescian, publicat în 1941, niciodată după aceea, dar care i-a adus multe necazuri conducătorului Cenaclului Sburătorul.

Socotelile redactorului responsabil al programului din acea zi, Gelu Ionescu, au fost schimbate însă în ultimul moment. Așa că Actualitatea românească, programul ce în zilele de weekend aborda predominant probleme culturale, nu a început cu comentariul lui Virgil Ierunca. Ci cu o știre –comentariu amplă în care Gelu Ionescu anunța moartea inginerului și poetului Gheorghe Ursu. Moarte care a survenit, de fapt, pe 17 noiembrie.

Cine fusese Gheorghe Ursu? Un inginer care lucra la Institutul de sistematizare și de gospodărire locuințe din București și care odinioară fusese numit șef de proiect la lucrările ce ar fi urmat să consolideze fosta clădire ARO și un bloc aflat în vecinătatea Pieței Amzei și a Caii Victoriei. Ambele grav afectate de cutremurul din 4 martie 1977.